Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (8:14-21)

14. Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Pentru că n’aţi primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul înfierii L-aţi primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte!
16. Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17. Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă într’adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca’mpreună cu El să ne şi slăvim.
18. Într’adevăr, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi.
19. Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii cu nerăbdare aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însă
21. că şi ea, făptura însăşi, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.

Din Evanghelia după Matei (9:9-13)

9. Şi trecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis: „Vino după Mine!” Şi, ridicându-se, a mers după El.
10. Şi pe când şedea El la masă în casa acestuia, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Săi.
11. Şi văzând fariseii, le-au zis ucenicilor Săi: „De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12. Şi auzind El, le-a grăit: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
13. Aşadar, mergeţi şi învăţaţi-vă ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n’am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi”.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Zilele trecute am fost la croitor cu o haină mai veche. Doream să o refac; să-i pună ceva materila nou, ca să iasă o haină nouă.

Dar croitorul, cercetând mai de aproape haina, mi-a zis: „Nu se face, părinte, să mai repari haina asta! Ar fi pagubă să băgăm material nou în ea; mai bine fă-ți o haină nouă!”
Îndemnul croitorului mi-a adus aminte de cuvintele Mântuitorului: „Nimeni nu coase la haină veche petic dintr’un postav nou; altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură mai rea.” (Mc. 2:21)
Lucrul mântuirii sufletești nu stă în a pune câte un petic nou la o haină veche (a face câte o mică îmbunătățire la o viață păcătoasă), ci stă în a te îmbrăca în haina cea nouă, în omul cel nou:
„Nu vă minţiţi unul pe altul, de vreme ce v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi laolaltă cu faptele lui, şi v’aţi îmbrăcat cu cel nou, care spre cunoaştere se reînnoieşte după chipul Celui ce l-a zidit. Acolo nu este elin şi iudeu, tăiere’mprejur şi netăiere’mprejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos, totul întru toţi. Aşadar, ca nişte sfinţi şi iubiţi aleşi ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de’ndurare, de bunătate, de smerenie, de blândeţe, de’ndelungă-răbdare.” (Co. 3:9-12)