Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (16:1-16)

1. V’o încredinţez pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Chenhreea,
2. ca s’o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor, şi să-i fiţi de ajutor în orice lucru ar avea nevoie din partea voastră. Că şi ea multora le-a fost de ajutor, şi mie însumi.
3. Îmbrăţişaţi-i pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus
4. – cei ce capul şi l-au pus pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile neamurilor –,
5. precum şi Biserica din casa lor. Îmbrăţişaţi-l pe Epenet, iubitul meu, care este pârga întru Hristos a Asiei.
6. Îmbrăţişaţi-o pe Maria, care mult s’a ostenit pentru voi.
7. Îmbrăţişaţi-i pe Andronic şi pe Iunias, cei de un neam cu mine şi fraţii mei de temniţă, care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost întru Hristos.
8. Îmbrăţişaţi-l pe Ampliat, iubitul meu întru Domnul.
9. Îmbrăţişaţi-i pe Urban, împreună-lucrător cu noi întru Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu.
10. Îmbrăţişaţi-l pe Apelles, cel încercat întru Hristos. Îmbrăţişaţi-i pe cei din casa lui Aristobul.
11. Îmbrăţişaţi-l pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrăţişaţi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt întru Domnul.
12. Îmbrăţişaţi-i pe Trifena şi pe Trifosa, cei ce s’au ostenit întru Domnul. Îmbrăţişaţi-o pe draga Persida, care mult s’a ostenit întru Domnul.
13. Îmbrăţişaţi-i pe Ruf, cel ales întru Domnul, şi pe mama lui şi a mea.
14. Îmbrăţişaţi-i pe Asinerit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Herma şi pe fraţii care sunt împreună cu ei.
15. Îmbrăţişaţi-i pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpan şi pe toţi sfinţii care sunt împreună cu ei.
16. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Pe voi vă îmbrăţişează toate Bisericile lui Hristos.

Din Evanghelia după Matei (13:3-9)

3. Şi multe lucruri le-a grăit El în parabol, zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
4. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.
5. Altele au căzut pe loc pietros, unde n’aveau pământ mult, şi au răsărit de’ndată, pentru că n’aveau pământ adânc;
6. dar când s’a ridicat soarele s’au ofilit şi, neavând rădăcină, s’au uscat.
7. Altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
8. Altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9. Cel ce are urechi de auzit, să audă!”

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

– Când omul se întoarce la Dumnezeu și se hotărăște pentru o viață nouă – fu întrebat odată un credincios -, care daruri încep mai întâi a lucra în ciața lui: credința sau căința sau frica de iad sau nădejdea sau harul lui Dumnezeu?…

– O, dragul meu – răspunse credinciosul – eu îți voi răspunde la această întrebare dacă îmi vei spune și tu care dintre spițele roții se mișcă mai întâi, când pleacă la drum carul… Precum spițele roții pleacă toate deodată când carul se pornește la drum, așa e, dragul meu și cu întoarcerea la Dumnezeu.

Când vântul Duhului Sfânt suflă peste viața unui om, încep a se mișca, deodată, toate „spițele roții”. Toate darurile cerești și sufletești se pun în lucrare când un om se întoarce la Dumnezeu și aleargă în brațele Tatălui Ceresc.