aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (11:13-24)
13. Dar v’o spun eu vouă, păgânilor: În măsura’n care eu sunt într’adevăr apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujirea
14. în nădejdea că voi aţâţa gelozia celor din neamul meu şi-i voi mântui pe unii din ei.
15. Căci dacă înlăturarea lor a fost reîmpăcarea lumii, atunci reprimirea lor ce va fi, dacă nu o înviere din morţi?
16. Iar dacă pârga este sfântă, aşa e şi frământătura; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt.
17. Dar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi-ai devenit părtaş al rădăcinii şi-al grăsimii măslinului,
18. nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine…
19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile ca să fiu altoit eu…
20. Bine! Ele au fost tăiate din pricina necredinţei, dar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21. că dacă Dumnezeu n’a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
22. Vezi dar bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprimea faţă de cei ce-au căzut, dar faţă de tine, bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei rămâne în această bunătate; altfel, şi tu vei fi tăiat.
23. Dar şi aceia, de nu vor rămâne în necredinţă vor fi altoiţi, că putere are Dumnezeu să-i altoiască din nou.
24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi’mpotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu cât mai mult aceştia, cei ce sunt după fire, vor fi altoiţi în chiar măslinul lor!
Din Evanghelia după Matei (11:27-30)
27. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul decât numai Tatăl, şi nici pe Tatăl nu-L va cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va vrea Fiul să-i descopere.
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni!
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră; şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!
30. Că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară”.
CUVINTE DE VIAŢĂ VEŞNICĂ PENTRU FIECARE ZI DIN AN,
Sf. Teofan Zăvorâtul
„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.” O, dumnezeiescul, o, iubitul, o, preadulcele Tău glas! Să mergem, dar, cu toţii, în urma Domnului care ne cheamă! Mai înainte însă trebuie să simţim că ne e greu, că avem mulţime de păcate şi că păcatele acestea sunt grele. Acest simţământ naşte nevoia de a căuta uşurare. Credinţa ne arată atunci că singura scăpare este Domnul Mântuitorul şi paşii noştri se vor îndrepta de la sine către El. Sufletul care vrea să se izbăvească de păcate ştie ce să Îi spună Domnului: „Ridică de la mine povara cea grea a păcatelor, iar eu voi lua jugul Tău cel bun”. Şi aşa se întâmplă: Domnul iartă păcatele, iar sufletul începe să umble întru poruncile Lui. Poruncile sunt jugul, iar păcatele sunt povara; însă punându-le alături, sufletul află că jugul poruncilor este uşor ca fulgul, iar povara păcatelor, grea ca un munte. Aşadar, să nu ne temem a primi cu plăcere jugul cel bun al Domnului şi povara Lui cea uşoară! Numai aşa, şi nu altfel, putem afla odihna sufletelor noastre.
0 Comments