Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (7:1-13)

1. Oare nu ştiţi voi, fraţilor, – fiindcă le vorbesc acelora care cunosc legea – că legea are putere asupra omului atâta timp cât el trăieşte?
2. Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
3. Prin urmare, ea se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat în timp ce bărbatul ei trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este liberă faţă de lege, aşa încât ea să nu fie adulteră dacă ia un alt bărbat.
4. Tot aşa, fraţii mei, şi voi prin trupul lui Hristos i-aţi murit legii spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să-I aducem roade lui Dumnezeu.
5. Când eram în trup, patimile – cele prin lege păcătoase – lucrau în mădularele noastre, ca să-i aducem roade morţii;
6. dar acum ne-am desprins de lege, murindu-i aceleia care ne ţinea robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea literei.
7. Ce adică vom zice?: că legea este păcat? Ferească Dumnezeu! Păcatul însă nu l-am cunoscut decât prin lege. Că pofta n’aş fi ştiut-o dacă legea n’ar fi zis: Să nu pofteşti!
8. Dar păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci în lipsa legii păcatul era mort.
9. Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă,
10. iar eu am murit. Şi porunca dată spre viaţă mi s’a aflat a fi spre moarte!
11. Pentru că păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă, prin ea m’a înşelat şi m’a ucis.
12. Aşadar, sfântă este legea şi sfântă este porunca şi dreaptă şi bună.
13. Atunci, ceea ce este bun mi s’a făcut mie moarte? Ferească Dumnezeu! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, prin ceea ce este bun mi-a adus moartea, pentru ca prin poruncă să devină păcatul peste măsură de păcătos.

Din Evanghelia după Matei (9:36-38; 10:1-8)

36. Şi văzând El mulţimile, I S’a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n’au păstor.
37. Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.
38. Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său”.
1. Şi chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor puter asupra duhurilor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască toată boala şi toată neputinţa.
2. Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacob al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui;
3. Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel ce L-a şi vândut.
5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeţi şi’n cetate de Samarineni să nu intraţi;
6. ci mai degrabă mergeţi la oile cele pierdute ale casei lui Israel.
7. Şi mergând, propovăduiţi grăindu-le: S’a apropiat împărăţia cerurilor!
8. Pe cei bolnavi tămăduiţi-i; pe cei morţi înviaţi-i; pe cei leproşi curăţiţi-i; pe demoni scoateţi-i afară; în dar aţi primit, în dar să daţi.