Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (5:10-16)

10. Că dacă’n timp ce eram vrăjmaşi ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, odată împăcaţi, prin viaţa Lui ne vom mântui.
11. Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea.
12. De aceea, aşa cum printr’un om a intrat păcatul în lume – şi, prin păcat, moartea –, tot astfel moartea a trecut în toţi oamenii prin aceea că toţi au păcătuit.
13. Căci păcatul era în lume pân’la lege, dar atunci când nu există lege, păcatul nu se socoteşte.
14. Dar de la Adam până la Moise moartea a domnit şi peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al celui ce avea să vină.
15. Dar cu greşala nu e aşa cum e cu harul; că dacă cei mulţi au murit prin greşala unuia, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi prin harul unui singur Om, Iisus Hristos.
16. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata de după unul duce la osândire, dar harul de după multe greşale duce la îndreptăţire.

Din Evanghelia după Matei (8:23-34)

23. Şi intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au urmat.
24. Şi, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!”
26. Şi Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor?” Atunci S’a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte mare.
27. Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?…”.
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”
30. Şi la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păştea.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci”.
32. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!” Iar ei, ieşind, s’au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s’a repezit de pe stâncă’n mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul, şi despre cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Un bandit fioros se duse la un pustnic și, spunându-i că vrea să se lase de rele, îi ceru un leac de mântuire și de iertare a trecutului său.

-Du-te, îi zise pustnicul, ia un vas mare și îl umple cu apă! Când vasul se va umple, să știi că ești iertat.
Păcătosul se duse, luă un butoi și începu să-l umple cu apă. Dar, o, minune, vasul nu se mai umplea! Oricât turna în el, nu se umplea.
Atunci, păcătosul, aplecându-se peste vas, începu a plânge cu amar, strigând: O, Dumnezeule, numai eu, păcătosul, nu sunt vrednic de iertare!
Și, minune! Îndată ce căzură lacrimile în apă, vasul se umplu… Erau lacrimile căinței.
Scumpul meu frate! Poți face și tu multe, multe pentru iertarea păcatelor, dar să știi că vasul nu se umple, iertarea nu vine, până ce nu picură lacrimile căinței.