aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (2:28-29; 3:1-18)
28. Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată’n trup pe dinafară este tăiere’mprejur;
29. ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere’mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.
1. Atunci, care este întâietatea iudeului?; sau care este folosul tăierii’mprejur?:
2. Mare’n toate privinţele. Mai întâi, pentru că lor li s’au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3. Şi ce dacă unii n’au fost credincioşi? Oare necredincioşia lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu?
4. Să nu fie!, ci fie Dumnezeu socotit adevărat, iar tot omul, mincinos, aşa cum este scris: Ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata.
5. Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu Care aduce mânia? – Vorbesc ca un om.
6. Să nu fie! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Că dacă prin minciuna mea a prisosit adevărul lui Dumnezeu spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
8. Şi de ce n’am face răul ca să vină binele?; aşa cum suntem noi defăimaţi şi cum spun unii că zicem noi? Osânda acestora este dreaptă.
9. Atunci, ce? Avem noi vreo întâietate? Nicidecum; căci, ceva mai înainte, noi i-am învinuit şi pe Iudei şi pe Elini, că toţi sunt sub păcat,
10. aşa cum este scris: Nimeni nu este drept, nu e nici unul;
11. nu-i cine să’nţeleagă, nu-i cin’să-L caute pe Dumnezeu;
12. toţi s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut. Nu-i cin’să facă binele, nu, nu-i nici măcar unul.
13. Mormânt deschis e gâtlejul lor; cu limbile lor au viclenit; venin de aspidă-i sub buzele lor;
14. de blestem li-i gura plină, şi de amărăciune;
15. grabnice le sunt picioarele să verse sânge;
16. pustiire şi nenorocire sunt în căile lor,
17. şi calea păcii n’au cunoscut-o,
18. nu-i frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
Din Evanghelia după Matei (6:31-34; 7:9-11)
31. Aşadar, nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca?
32. – deoarece pe toate acestea păgânii le caută –; că ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea;
33. ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.
34. Nu purtaţi deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei!
9. Cine oare este omul acela dintre voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va da piatră?;
10. sau, de-i va cere peşte, el îi va da şarpe?
11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!
Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa
Un vestitor al Evangheliei a asemănat căderea omului în păcat cu căderea frunzelor. Când vine frigul – când vine ispita -, omul își pierde frunzele și florile sufletești ce îl împodobesc. Dar, prin asta, încă nu-și pierde putința de a le recâștiga. Când vine primăvara cea sufletească – cuvântul cel cald al Duhului Sfânt -, omul își recapătă ce a pierdut. Aceasta este întoarcerea la Dumnezeu, renașterea cea sufletească pe care a avut-o odată.
0 Comments