Plugarii cei harnici, când văd câmpul arat adânc și gras, aruncă din belșug semințele, îl îngrijesc necontenit și mult, îl cercetează în fiecare zi, ca nu cumva buruienile, care pot vătăma semănăturile, să le zădărnicească mai dinainte toată osteneala. Tot așa și eu, când văd dorul vostru cel duhovnicesc și marea voastră dragoste de ascultarea predicilor mele, mă străduiesc în fiecare zi să semăn în sufletele voastre ideile Dumnezeieștilor Scripturi, arătându-vă și învățăturile care pot vătăma sămânța aceasta duhovnicească, ca să nu cuprindă, nici să tulbure învățătura sănătoasă a dogmelor cu vătămarea celor ce încearcă să introducă gândurile lor în învățăturile Bisericii. Datoria voastră este deci să păstrați cu grijă cele ce v-am încredințat și să le țineți minte fără de greșală, ca să puteți urmări cu ușurință și cele ce vă voi mai spune. Dacă eu nu cobor acum în adâncimile ideilor Scripturii, iar dacă voi nu vă încordați mintea atunci când este post, când mădularele ne sunt ușoare pentru înot, iar privirea minții mai pătrunzătoare, când nu ne tulbură iureșul rău al petrecerilor, iar duhul este mai treaz ca să nu fie înăbușit, apoi când voi putea face asta? Când sunt petreceri, beții, îmbuibarea pântecelui și celelalte rele care se nasc de aici? Oare nu vedeți că cei care vor să găsească pietrele prețioase din mare nu stau sus pe țărm, nici nu numără valurile, ca așa să le găsească, ci se coboară chiar în adâncul mării, se coboară, ca să spun așa, în înseși sânurile adâncului, ca astfel să găsească ce urmăresc? Și ce mare folos poate aduce vieții noastre găsirea pietrelor acelora? Dar-ar Dumnezeu să nu aducă vătămare mare și pagubă multă! De aici se nasc mii și mii de rele; din înnebunirea după averi, din furia după bani. Și cu toate că se naște din acelea atâta pagubă, totuși cei care se îndeletnicesc cu aceste meserii nu pregetă a le face. Se expun primejdiilor, îndură oboseală multă să poată găsi ce caută. Cu Dumnezeieștile Scripturi, cu aceste pietre prețioase și duhovnicești, nu este așa: nu vezi nici primejdie, iar oboseala nu este mare, dar câștigul nespus; numai să facem cu tragere de inimă tot ce ne stă în putință. Harul lui Dumnezeu este gata și caută pe cei ce vor să-l primească din belșug. Așa este Stăpânul nostru; când vede că sufletul ne este treaz și dorul clocotitot, ne dă cu îmbelșugare bogăția Lui, depășind, prin dărnicia Lui, cererea pe care I-o facem.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a IX-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)