Strădania mea este ca voi să cunoașteți bine puterea cuvintelor Scripturii, în așa fel încât să nu le cunoașteți numai voi, ci să fiți și dascălii altora, ca să puteți, după cum spune fericitul Pavel, să vă zidiți unul pe altul. Că, de propășiți în Domnul și aveți spor în învățăturile cele duhovnicești, mă bucurați și pe mine mult. Aceasta-mi este toată fericirea! Aceasta îmi este cea mai mare sărbătoare![…] Fiecare dascăl, când vede că școlarii lui țin minte bine învățăturile date și că dau roade prin fapte, le predă cu  mai mult drag mai departe învățăturile. Așa și eu: cu cât vă văd cu mintea mai trează, cu dorul înmulțit și cu mintea înaripată, cu atât sunt mai plin de râvnă în a vă pune înainte mai din belșug învățătura. Cu cât văd că apele acestea duhovnicești cresc mai mult în voi, cu atât crește și în mine izvorul pentru zidirea voastră și pentru folosul sufletesc. Aici nu se întâmplă ce se întâmplă de obicei cu banii. Acolo, cel care dă vecinului bani își micșorează averea și, cu cât dă mai mult, cu atât își împuținează mai mult avuția; aici, cu totul dimpotrivă: mai cu seamă îmi crește avuția, mai mult îmi sporește această bogăție duhovnicească atunci când o revărs din belșug celor ce văr să se adape din această învățătură.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a VIII-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)