Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Apostolilor (17:1-18)

1. Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.
2. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,
3. tâlcuindu-le şi arătând că: „Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi”, şi că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul”.
4. Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de Elini evlavioşi şi nu puţine dintre femeile de frunte.
5. Dar Iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei câţiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată şi tulburau cetatea; şi ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului.
6. Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că aceia care au întors toată lumea pe dos au venit şi aici
7. şi Iason i-a primit la el; şi ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului, spunând că este un alt împărat, Iisus…
8. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care au auzit acestea.
9. Şi numai după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.
10. Iar fraţii de’ndată i-au trimis noaptea la Bereea pe Pavel şi pe Sila; care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga Iudeilor.
11. Dar aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, zilnic cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa.
12. Şi au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale Elinilor şi nu puţini dintre bărbaţi.
13. Dar când Iudeii din Tesalonic au aflat de cuvântul lui Dumnezeu că a fost vestit de Pavel şi în Bereea, au venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile.
14. Şi atunci l-au trimis fraţii de’ndată pe Pavel să plece spre mare; iar Sila şi Timotei au rămas acolo.
15. Iar cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei poruncă pentru Sila şi Timotei ca aceştia să vină la el cât mai curând, au plecat.
16. Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aştepta, duhul i s’a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli.
17. Ca urmare, se lua la’ntrebări cu Iudeii şi cu cei credincioşi în sinagogă, şi zilnic în piaţă cu cei ce se întâmplau să fie de faţă.
18. Iar unii dintre filosofii epicurei şi stoici se luau la vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?…”. Iar alţii: „Se pare că e vestitor de zeităţi străine…” – pentru că el Îl binevestea pe Iisus şi Învierea.

Din Evanghelia după Ioan (11:47-57)

47. Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?;
48. dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi neamul…”.
49. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: „Nu ştiţi nimic;
50. nici nu gândiţi că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară”.
51. Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru neam –
52. şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.
53. Aşadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă.
54. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo într’un ţinut aproape de pustie, într’o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.
55. Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească.
56. Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?…”.
57. Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Un cercetător spune că a aflat prin centrul Africii niște triburi cu credințe și obiceiuri foarte ciudate.

„Între altele”, spune cercetătorul, „am văzut cum, dimineața, în răsăritul soarelu, șeful unui trib se ridica pe o înălțime și, salutând răsăritul soarelui, zicea: Bună dimineața, soare! Pe ziua de azi, iată calea ce trebuie să o faci: te vei ridica în sus, vei apuca la stânga, apoi la dreapta și diseară te coborî acolo… În nepriceperea lor, șeful și tribul își închipuiau că soarele mergea după sfatul și arătarea lor.”
Însă eu mă gândesc: oare nu tot cam așa sunt și unii dintre învățații și filosofii de azi, care își închipuie că lumea merge după „legile” și „teoriile” lor?