aşa grăieşte Domnul:
Din Faptele Apostolilor (12:1-11)
1. Şi în vremea aceea regele Irod şi-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică.
2. Şi l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan.
3. Şi văzând că e pe placul Iudeilor, a adăugat şi prinderea lui Petru – şi erau zilele Azimelor –
4. pe carele şi prinzându-l, l-a aruncat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi ca să-l păzească, vrând ca după Paşti să-l scoată în faţa poporului.
5. Aşadar, Petru era păzit în temniţă; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el.
6. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii paznicii păzeau temniţa.
7. Şi iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Şi lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-a trezit, zicând: „Scoală-te repede!” Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.
8. Şi i-a zis îngerul: „Încinge-te şi încalţă-ţi sandalele!” Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: „Îmbracă-ţi haina şi urmează-mă!”
9. Şi ieşind, mergea după înger; şi nu ştia că adevărat este ceea ce s’a făcut de către înger, ci i se părea că vede vedenie.
10. Şi trecând ei de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate; şi ea li s’a deschis singură. Şi ieşind, au trecut într’o uliţă, şi deodată îngerul s’a îndepărtat de la el.
11. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: „Acum cu adevărat ştiu că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m’a scăpat din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul Iudeilor”.
Din Evanghelia după Ioan (8:31-42)
31. Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei.
32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”.
33. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?”
34. Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob.
35. Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci.
36. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi.
37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc.
38. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru”.
39. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam”. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face.
40. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta.
41. Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu”.
42. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis.
Iubirea fără de hotare,
autor anonim
(un monah al Bisericii Răsăritului – Liban, Sfintele Paști 1970)
7. Legătura substanțială
Copilul meu, lărgește-ți viziunea la dimensiunile Iubirii unviersale, la dimensiunile Inimii mele.
Iubirea fără de hotare nu se oprește la om. Universul în întregul său este acela pe care Iubirea îl susține. Ea este legătura substanțială dintre toate ființele, dintre toate lucrurile, și Aceea care le dă viață.
Fii dus de curentul imens al Iubirii fără de hotare, de acest avânt, de această apirație a întregii naturi care așteaptă, gemând, să fie eliberată de consecințele căderii.
Există un suiș al omului spre mine. Dar nu pierde din vedere pogorârea mea spre om, spre lucruri. Ia în mână o floare. Ia o piatră. Privește-le cu atenție, nu din punct de vedere științific, ci din punctul de vedere al Iubirii. Ele sunt semne ale Iubirii.
Privește frumusețea Iubirii într-un smoc de iarbă, într-o frunză, într-un ram. Dintr-un parfum sau dintr-o culoare fă o ofrandă. Inserează-ți viața în viața universului, supunând-o aceluiași plan divin. Gândește-te la munte și la mare, la vânturi și la furtuni, la animalele feroce și toate animalele mici. Oferă-le un loc în rugăciunea ta. Fă ca ele să te călăuzească spre căi mai largi decât aceea a unei pietăți în care universul nu mai are niciun loc.
În fiecare făptură recunoaște o intenție de iubire. Eu am iubit fiecare firicel de nisip, fiecare arbore, fiecare animal. Mulțumește în numele naturii care nu poate vorbi. Fie ca o pietate vastă asemenea lumii să fie răspunsul tău la Iubirea fără de hotare.
Iubești soarele? Iubești stelele? Iubești galaxiile? Aduci mulțumiri pentru facerea lor și pentru prezența lor? Intri tu oare întru Iubirea divină pentru tot ceea ce există?
Aceasta poate fi greu pentru tine. A iubii șerpii… Chiar dacă ai fost mușcat de un șarpe, ar trebui să iubești șarpele chiar în clipa în care te mușcă. Animalele nu sunt vinovate. Ele împlinesc doar ceea ce este o necesitate a organismului lor. Ele, la rândul lor, au fost victime ale căderii de la început. Dar eu nu încetez să le iubesc pe toate.
Piatra aruncată în apă dă naștere unor cercuri concentrice care urmează să se lărgească. Această mișcare invizibilă afectează toate moleculele universului. Astfel se întâmplă cu Iubirea mea fără de hotare. Iubirea mea este un fior care se propagă la infinit și unește substanțial tot ceea ce este.
0 Comments