Din Faptele Apostolilor (10:44-48; 11:1-10)

44. În timp ce Petru încă grăia cuvintele acestea, Duhul cel Sfânt S’a pogorât peste toţi cei ce ascultau cuvântul.
45. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi că darul Duhului Sfânt s’a revărsat şi peste păgâni.
46. Că-i auzeau vorbind în limbi şi slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:
47. „Oare poate cineva opri apa să-i boteze pe aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
48. Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi întru numele Domnului Iisus Hristos. Atunci l-au rugat să rămână la ei câteva zile.
1. Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2. Iar când Petru s’a suit la Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se’ndoiau asupră-i
3. şi ziceau: „Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei…”.
4. Dar Petru a’nceput şi cu de-a rândul le-a povestit, zicând:
5. „Eu eram în cetatea Ioppe şi mă rugam; şi am văzut în extaz o vedenie: un lucru ca o faţă mare de masă coborându-se legată la patru colţuri; şi lăsându-se în jos din cer, a venit la mine.
6. Cătând eu la ea cu luare-aminte, am văzut dobitoacele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului.
7. Şi-am auzit un glas care-mi zicea: Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănâncă!
8. Dar eu am zis: Nicidecum, Doamne, că nimic spurcat sau necurat nu mi-a intrat vreodată în gură.
9. Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu, tu să nu le numeşti spurcate!
10. Şi aceasta s’a făcut de trei ori, şi apoi totul a fost luat din nou la cer.

Din Evanghelia după Ioan (8:21-30)

21. Şi iarăşi le-a zis: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”.
22. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…”.
23. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri”.
25. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?” Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput.
26. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume”.
27. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl.
28. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc.
29. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute”.
30. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul.

6. Izvorul

Iubirea a primit un nume personal. A luat un chip de om. A mers pe drumurile noastre. A devenit una dintre noi, fără să înceteze să fie divină. „Iisus-Iubire”…

Însă căutarea de față merge „dincolo” de o Persoană sau de Persoanele divine. Ea se referă la ceea ce este întru ele, în lăuntrul lor comun, nu la ceea ce este propriu fiecăruia dintre ele. Este vorba, în acest moment, de a contempla esența divină, de a întrevedea ceea ce este întru Dumnezeu, ceea ce a fost fiorul creator dintâi. Pe aceasta o numim Iubire și Iubire fără de hotare.

Tocmai la Izvorul însuși să urcăm. Fără-ndoială, va fi inspirat să discernem, să urmăm în acest Izvor izbucnirile orientate și distincte; de a zăbovi în preajma celor trei figuri simbolice la fel de tinerești, de frumoase, așezate la masa lui Avraam sub terebinții din Mamvri; de a asculta cantata pe trei voci în fiecare voce cântă aceeași Iubire cu modulațiile ei proprii. 

Vom vorbi despre Iubire în modul cel mai simplu. Vom vorbi despre ea sub aspectele ei cele mai simple. În această primă apropiere, imediată, degajată (deși nedetașată) de sensibil și de forme, ne vom găsi pe același teren ca și atâtea suflete, foarte simple și ele, care ignoră teoriile, care știu doar să iubească și să suspine după întâlnirea dintre iubită și cel ce Iubește, dintre suflet și Iubire.

Este oare adevărat, copilul meu, că nu dorești altceva decât Iubirea? – Este adevărat, Doamne! – Cu adevărat oare nu dorești decât să iubești și să fii iubit? – Este adevărat, Doamne! – Atunci, copilul meu, întrucât încerci această sete, vino la ape! Vino la apa dintâi! Vino să bei de la Izvor!