Și-n Ziua Bucuriei
– cu inime zdrobite
să mergem după Domnul
spre Golgota urcând,
mulțimea huiduiește,
puterile-s sleite
și Crucea grea apasă
pe-un umăr sângerând…
O brută Te izbește,
un junghi puterea-Ți frânge,
o funie Te smucește,
o gură scuipă, – rea,
dar o maramă dulce
Îți șterge praf și sânge
și-un umăr de prieten
Ți-ajută Crucea grea.
… Ajuns, – întinsă-i Crucea
și-ntins pe ea e Prețul,
Cel nepătruns de mare
prin care-am fost iertați,
ard cuiele și spinii
și hula și disprețul
– dar nu puteam fi altfel
de iad eliberați!
(Traian Dorz)
0 Comments