aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Isaia (14, 24-32)

24. Acestea zice Domnul Atotţiitorul: – Aşa cum am zis, întocmai va fi; şi cum am plănuit, aşa va rămâne:
25. Să-i nimicesc pe Asirieni din pământul Meu şi din munţii Mei; şi fi-vor ei să fie călcaţi în picioare şi jugul le va fi luat şi luată va fi slava de pe umerii lor.
26. Acesta-i planul pe care Domnul l-a plănuit asupra lumii în întregul ei; şi aceasta este mâna cea ridicată asupra tuturor neamurilor lumii.
27. Fiindcă cine oare va strica ceea ce Dumnezeu cel sfânt a plănuit? iar mâna Lui cea înaltă, cine o va întoarce?
28. În anul în care regele Ahaz a murit, cuvântul acesta s’a făcut:
29. Nu vă veseliţi, voi, cei de alt neam, pentru aceea că jugul celui ce vă lovea s’a sfărâmat; că din sămânţa şarpelui vor ieşi pui de aspidă, iar din puii acestora vor ieşi şerpi zburători.
30. Şi cei săraci vor fi hrăniţi prin el şi sărmanii se vor odihni în pace; dar el cu foame îţi va omorî sămânţa, iar rămăşiţa ta o va nimici.
31. Urlaţi, voi, porţi ale cetăţilor!; să se tulbure cetăţile şi să strige, şi chiar cei de alt neam, toţi; că fum vine de la miazănoapte şi nu-i nici o putinţă de scăpare.
32. Şi ce vor răspunde regii neamurilor? Că Domnul a întemeiat Sionul, şi prin El se vor mântui umiliţii poporului.

Din Cartea Facerii (8, 21-22; 9, 1-7)

21. Şi Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui; şi nici nu voi mai pierde toate făpturile vii aşa cum am făcut.
22. De-acum, câte zile va avea pământul, semănat şi secerat, frig şi căldură, vară şi iarnă, ziuă şi noapte nu vor mai înceta!”
1. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!
2. Groaza şi frica de voi fie peste toate fiarele pământului, peste toate păsările cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; pe mâna voastră le-am dat.
3. Tot ce se mişcă şi tot ce trăieşte fie-vă spre hrană; aşa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat.
4. Numai carne cu viaţa ei – sângele – să nu mâncaţi.
5. Cât despre viaţa voastră – sângele –, pentru ea voi cere socoteală de la toată fiara; şi de la fratele omului voi cere socoteală pentru viaţa omului.
6. Cel ce va vărsa sânge de om, de către om îi va fi sângele vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om.
7. Voi însă creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!”

Din Proverbele lui Solomon (11, 19-31; 12, 1-6)

19. Fiul cel drept se naşte spre viaţă, dar prigonirea necredincioşilor sfârşeşte în moarte.
20. Urâciune în faţa Domnului sunt căile strâmbe, dar toţi cei neprihăniţi în căile lor sunt bineveniţi.
21. Cel ce dă mâna întru nedreptate nu va rămâne nepedepsit, dar cel ce seamănă dreptate, răsplată dreaptă va primi.
22. Frumuseţea femeii fără minte e ca cercelul de aur în nările porcului.
23. Orice dorinţă a omului drept e bună, dar nădejdea necredincioşilor va pieri.
24. Sunt unii care risipesc ce e al lor şi fac mai mult şi sunt alţii care adună ce nu e al lor şi sărăcesc.
25. Tot sufletul simplu e binecuvântat, dar omul mânios nu arată bine.
26. Cel ce ţine strânsura, pentru păgâni o ţine; dar binecuvântare este pe capul celui ce dă.
27. Cel ce plăsmuieşte sfaturi bune caută daruri bune, dar pe cel ce caută răul, răul îl va ajunge.
28. Cel ce se încrede în avuţie, acela va cădea, dar cel care-i ajută pe cei drepţi, acela se va ridica.
29. Cel ce nu se poartă bine cu casa lui, acela va moşteni vânt, iar nebunul va fi sluga înţeleptului.
30. Din roada dreptăţii creşte pomul vieţii, dar sufletele nelegiuiţilor vor fi ucise de timpuriu.
31. Dacă omul drept abia se mântuieşte, atunci necredinciosul şi păcătosul unde se vor ivi?
1. Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte priceperea, dar cel ce urăşte mustrările e nebun.
2. Cel ce află har de la Domnul devine mai bun, dar omul nelegiuit se va trece’n tăcere.
3. Din nelegiuire nu-şi agoniseşte omul bunăstare, iar rădăcinile drepţilor nu vor fi smulse.
4. Femeia virtuoasă îi e cunună bărbatului ei; dar precum viermele în lemn, aşa îşi nimiceşte bărbatul femeia care face răul.
5. Gândurile celor drepţi sunt gânduri drepte, dar necredincioşii născocesc înşelăciuni.
6. Cuvintele necredincioşilor sunt înşelătoare, dar gura celor drepţi pe aceştia îi va izbăvi.

Inima în Marele Post, Sf. Ier. Nicolae (Velimirovici)

„Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său care strigă: Avva, Părinte!” (Galateni 4:6)

Pentru ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine de obârșia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci și al cerurilor – mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales și că Tatăl nostru este Însuși Împăratul cerurilor și al pământului.

De ce Maica noastră, Biserica Ortodoxă, ne-a rânduit un astfel de post aspru? Fără îndoială, ca să ne întoarcem mintea de la toate grijile zilnice cele mărunte și să cugetăm la ceea ce este de căpătâi și are cu adevărat însemnătate. Ca să ne amintim de obârșia noastră și de adevărata noastră cale și de adevărata noastră patrie.

Știi tu, fiul meu, pentru ce Maica noastră Biserica Ortodoxă, ne-a rânduit postul? Negreșit, pentru a ne aminti că măcar de suntem făcuți din pământ, nu pământul ne-a zidit, căci și pe el trebuia să-l zidească cineva. Ca să ne amintim de cerul pe care îl purtăm în noi, în această coajă trupească și pământească. Și să putem despărți în noi cele cerești de cele pământești, și cele veșnice de cele stricăcioase, și cele netrecătoare de cele trecătoare, și pe călător de mașina călătorului.

În om, inima este de căpătâi. În inimă e sângele, în sânge e sufletul, în suflet e duhul. Inima trupească și sângele sunt din pământ și spre pământ tind, sufletul și duhul sunt din ceruri și spre ceruri tind. De aceea se poate vorbi despre inima din inimă, adică despre inima cea duhovnicească din inima trupească. Căci de n-ar fi așa, cum ar fi putut spune Atoateștiitorul: Din inimă ies gândurile cele rele, minciuna și hula? Cum ar putea ieși acestea din carne și din sânge? Iată, acestea numai din suflet și din duh pot ieși!

Duhul este în suflet și duhul mișcă sufletul. Cum este duhul, așa și sufletul. Dacă duhul este robit, și sufletul este robit. Dacă duhul este îndumnezeit, și sufletul este îndumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la Tatăl lui Hristos Duhul Care a fost în Hristos, atunci Același Duh te va face și pe tine fiul lui Dumnezeu. Același Duh, din inima ta cea duhovnicească, din miezul sufletului tău, strigă către Dumnezeu: Avva!, ce va să însemne Părinte!

Sunt însă și duhuri nu de la Dumnezeu, care mișcă sufletul împotriva lui Dumnezeu. Învățați-vă să deosebiți duhurile! Neîncetat roagă-te lui Dumnezeu să-ți dăruiască Sfântul Său Duh, Același Care a fost în Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, și Care S-a pogorât peste apostoli la Cincizecime și Care a mișcat sufletele tuturor sfinților și drepților până în ziua de astăzi.

În această a cincea săptămână a Postului Mare, tu Îi vei dărui inima ta lui Dumnezeu! Și când sufletul tău se va liniști, Dumnezeu va trimite Sfântul Duh ca sp-L primească inima ta, să Se sălășluiască în ea, să o ia în stăpânire și să o călăuzească.

Cum vei simți că adevăratul Duh al lui Dumnezeu a venit în inima ta? E ușor și simplu, spun sfinții purtători de Duh: după bucuria și mângâierea ce se va răspândi în întreaga ta ființă. După pacea și liniștea din inima ta. După puterea și tăria și lumina din tine. Și, mai cu seamă, pentru că nu vei putea vorbi altfel despre Dumnezeu decât zicând: Părinte!

Pentru aceasta, vei binecuvânta această săptămână a Postului Mare și vei binecuvânta sfinții lui Dumnezeu, care au rânduit postul! Și vei mulțumi Maicii tale, Biserica Ortodoxă, că te-a deprins cu postul, căci vei vedea folosul postului, iar postul se va îndreptăți înaintea minții tale! Slavă și mulțumită Domnului, în veac și în veacul veacului! Amin.