Imnul Heruvic (Sfânta Liturghie)
Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei-de-viață Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm, ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești. Aliluia, aliluia, aliluia.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua sobornicească a Sfântului apostol Petru (2:9-22)

9. ”toate acestea, pentru că” Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,
10. dar mai ales pe cei ce’ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii şi dispreţuiesc Domnia Cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile,
11. în timp ce îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi’n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în faţa Domnului.
12. Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor şi pieri,
13. luându-şi plata nedreptăţii din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete şi ocară sunt cei ce’n rătăcirile lor îşi fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele voastre;
14. avându-şi ochii plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului!
15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,
16. dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc şi a oprit nebunia profetului.
17. Aceştia sunt izvoare fără apă şi neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat.
18. Că rostind ei vorbe mari şi găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înşişi sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte.
20. Că dacă ei, după ce prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru au scăpat de’ntinările lumii, se’ncurcă din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi.
21. Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se’ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredinţase.
22. Cu ei s’a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se’ntoarce şi: scroafa spălată se tăvăleşte’n mocirlă.

Din Evanghelia după Marcu (13:14-23)

14. Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de profetul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citeşte, să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi;
15. şi cel ce va fi pe acoperiş să nu se coboare, nici să intre să-şi ia ceva din casa sa;
16. şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt să-şi ia haina.
17. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
18. Rugaţi-vă, dar, ca fuga voastră să nu fie iarna.
19. Că necaz va fi în zilele acelea, cum n’a mai fost până acum de la’nceputul zidirii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.
20. Şi dacă Domnul n’ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n’ar mai scăpa; dar El a scurtat acele zile de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales.
21. Şi dacă va zice atunci cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Iată, acolo!, să nu credeţi.
22. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să-i ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
23. Dar voi luaţi seama! Iată, pe toate vi le-am spus de mai’nainte.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer; înaintată în zile multe, ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. Văduvă, până la optzeci şi patru de ani, ea nu se depărta de templu, noaptea şi ziua slujind în post şi rugăciuni. Şi venind şi ea în chiar ceasul acela, Îi mulţumea lui Dumnezeu şi le grăia despre El tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. (Luca 2:36-38)

Prorocița Ana, o femeie, a venit la Templu și în acest ceas, fără să primească îndemn sau binecuvântare de la cineva, a lăudat pe Dumnezeu și, lucru care este și mai șocant, a vorbit. Ea vorbea despre Prunc tuturor celor care erau doritori să asculte, tuturor celor care așteptau mântuirea, celor care așteptau izbăvirea, eliberarea Ierusalimului. Izbăvire de ce?

Cineva ar putea spune: de puterea politică a romanilor. Dar noi știm mai bine, uitându-ne retrospectiv, că nu aceasta a fost mântuirea adusă de Mântuitorul nostru. De fapt, El nu mi-a adus o anumită marcă politică. Eliberarea pe care Hristos mi-o aduce este eliberarea de legăturile sinelui. El îmi aduce o nouă țintă – lumina Sa, persoana Sa și puterea harului Său, cărora pot să le predau preocupările și sarcinile mele, luând în schimb jugul Lui, un jug care este ușor. Nu mai este nevoie să alerg mereu în cerc după diferite chestiuni și probleme, de unul singur.

Vreau să fiu liber astăzi, în Mântuitorul meu, lăsându-L să intre în programul meu, în rugăciunea mea, în contemplarea cuvântului Său, în libertatea Duhului Său. Vreau să-L las să mă elibereze prin darul smereniei, blândeții, iubirii și slujirii, care mă scot din mine însumi și îmi permit să ascult și să vorbesc despre El și în El. Căci a Lui este împărăția, puterea și slava, acum și în vecii vecilor.