Ce poate fi mai ticălos și mai nesocotit decât a încerca să spui și să susții că toate cele ce există s-au făcut de la sine și, gândind așa, să lipsești creația de purtarea de grijă a lui Dumnezeu? […] Dar pentru ce să ne mai încăpățânăm să dovedim acestor oameni acelea pe care, după cum spune proverbul, le vede și un orb? Totuși, să nu încetăm a le pune înainte învățăturile Scripturii și a ne da toată silința să-i scăpăm de înșelăciune și să-i readucem la adevăr. Da, sunt încă stăpâniți de înșelăciune, dar sunt frații noștri și se cuvine să avem mare purtare de grijă față de ei; să nu stăm nicicând nepăsători, ci, cu multă luare-aminte, să facem tot ce stă în puterea noastră să le dăm leacul potrivit, ca, odată și odată, să se întoarcă la învățătura cea sănătoasă!

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)