aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Timotei a Sfântului apostol Pavel (5:1-10)
1. Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri, ca pe fraţi;
2. pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, în toată curăţia.
3. Pe văduve cinsteşte-le, pe cele cu adevărat văduve.
4. Iar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, ei să se înveţe mai întâi să-şi dovedească evlavia faţă de propria lor familie şi să-şi răsplătească părinţii, fiindcă bun este lucrul acesta şi primit înaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus nădejdea’n Dumnezeu şi stăruieşte’n cereri şi’n rugăciuni noaptea şi ziua;
6. iar cea care trăieşte’n desfătări, deşi trăieşte, e moartă.
7. Porunceşte-le şi aceasta, pentru ca ele să fie la adăpost de orice învinuire.
8. Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, şi mai ales de cei din casa lui, acela s’a lepădat de credinţă şi e mai rău decât un necredincios.
9. Pentru ca o văduvă să fie înscrisă ca atare, ea trebuie să aibă cel puţin şaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat,
10. să aibă mărturie pentru faptele ei frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a ospeţit pe cei străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă i-a ajutat pe cei strâmtoraţi, dacă s’a dăruit pe sine întregii fapte bune.
Din Evanghelia după Luca (17:20-25)
20. Şi fiind întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.
22. Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n’o veţi vedea.
23. Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24. Că după cum fulgerul, fulgerând dintr’o parte de sub cer luminează pân’la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
25. Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Iar dacă’n zilele regelui Iro S’a născut Iisus în Betleemul Iudeii, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: „Unde este Cel ce S’a născut rege al Iudeilor? Că’n Răsărit văzutu-I-am steaua şi am venit să I ne închinăm”. Şi auzind acestea, regele Irod s’a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: „Unde este să Se nască Hristos?” Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris prin profetul. (Matei 2:1-5)
Vestea nașterii lui Hristos nu a produs bucurie mare în mulți dintre oamenii care au auzit despre ea. Pentru Irod și pentru tot Ierusalimul împreună cu el a fost chiar tulburătoare și neplăcută. Cum se putea una ca aceasta? Nu era aceasta o societate religioasă, cunoscătoare a Scripturilor și a profețiilor, cu autorități religioase, precum arhiereii ți cărturarii, capabili să le înțeleagă? Da. Dar această societate religioasă era autosuficientă în autoritățile sale și în modul său de a face lucrurile. Interferența Duhului Sfânt, asupra Căruia aceste autorități nu aveau niciun control, nu era binevenită în mijlocul lor.
Astăzi, continuând postul Nașterii, mi se amintește să rămân deschis cu smerenie față de orice „tulburări” care pot fi provocate atunci când Îl primesc pe Hristos în viața mea. Vreau să primesc cu bunăvoință modul Lui de a face lucrurile, care este drumul crucii. Este posibil să fiu nevoit să fac un pas înapoi, părăsind nevoile și egoismul, fiind folositor în tăcere lui Dumnezeu și celorlalți. Trebuie să nu mă tem și să nu fiu „tulburat” de modul Său de a face lucrurile, fiindcă știu că jertfa Sa de Sine îmi aduce lumină mare, potrivit minunatei profeții a lui Isaia: Poporul cel ce umbla în întuneric a văzut lumină mare; voi, cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi! (Isaia 9:1)
0 Comments