aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Timotei a Sfântului apostol Pavel (4: 4-16)
4. fiindcă tot ce a făcut Dumnezeu este bun, şi nimic nu e de lepădat dacă se ia cu mulţumire:
5. căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
6. Punându-le pe acestea înaintea fraţilor, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia i-ai urmat.
7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti fereşte-te. Întrece-te zilnic în credinţa cea bună;
8. căci zilnica’ntrecere trupească e’ntru puţin folositoare, dar credinţa cea bună e folositoare’ntru totul, având ea făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.
9. Vrednic de crezare e cuvântul, şi de toată primirea;
10. fiindcă spre aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, că ne-am pus nădejdea’n Dumnezeul-Cel-Viu, Care este Mântuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
11. Pe acestea porunceşte-le şi învaţă-le.
12. Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; dimpotrivă, fă-te credincioşilor pildă în cuvânt, în purtare, în iubire, în duh, în credinţă, în curăţie.
13. Până ce voi veni eu, îndeletniceşte-te cu citirea, cu îndemnul, cu învăţarea.
14. Nu nesocoti harul care este întru tine, care ţi s’a dat prin profeţie cu punerea mâinilor preoţimii.
15. Pe acestea pune-le la inimă; de acestea ţine-te, pentru ca propăşirea ta să le fie vădită tuturor.
16. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătura ta; stăruie în ele, căci făcând aceasta te vei mântui – şi pe tine, şi pe cei ce te ascultă.
Din Evanghelia după Luca (16: 15-18; 17: 1-4)
15. Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci încoace se binevesteşte împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare o ia prin asalt.
17. Dar mai lesne este să treacă cerul şi pământul decât din lege să cadă o cirtă.
18. Oricine-şi lasă femeia şi ia alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce o ia pe cea lăsată de bărbat, adulter săvârşeşte.
1. Şi le-a zis ucenicilor Săi: „E cu neputinţă ca poticnirile să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin:
2. mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s’ar arunca în mare decât să-i fie piatră de poticnire unuia din aceştia mici.
3. Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l.
4. Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într’o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l”.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Cerul și pământul se întrepătrund. Acesta este miezul creștinismului. Noi experimentăm și exprimăm această unitate a cerului și a pământului în mod deosebit în Sfânta Liturghie, când ne unim cu puterile cerești și cântăm despre ele. Așa cum și ele cântă despre noi, în prima zi a apariției lui Hristos printre noi, la nașterea Lui: Slavă întru cei lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
El, Dumnezeu – Omul, unește cerul cu pământul prin întruparea Sa. El aduce toate și pe noi toți împreună în persoana Sa divino-umană. El învinge autoizolarea mea, tendința mea de a mă închide în mine însumi, în autosuficiență și egocentrism și mă unește cu Creatorul și toată creația în El Însuși. Această aducere împreună a tuturor, această aducere înapoi a celor mai înainte separate o sărbătorim la venirea Lui, la sărbătoarea Crăciunului. De asemenea, sărbătorim această reuniune cu El la fiecare Sfântă Liturghie.
De aceea astăzi, încă o dată, vreau să las deoparte toată grija cea lumească, despovărându-mă de egocentrism, și să primesc pe Împăratul tuturor , pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești – și în mod văzut, de noi toți. Slavă Lui!,
0 Comments