Acordul dintre Evanghelii este dovedit nu numai de întreaga lume care a primit cele spuse în ele, dar și de dușmanii adevărului. După moartea evangheliștilor, s-au ivit multe erezii cu învățături potrivnice învățăturilor scrise în Evanghelii; unele dintre aceste erezii au primit toate cele spuse în Evanghelii, altele au tăiat unele părți din Evanghelii și au Evangheliile lor sub această formă trunchiată. Acum, dacă ar fi contrazicere între cele patru Evanghelii, nici ereziile acelea care au învățături potrivnice n-ar fi primit tot textul celor patru Evanghelii, ci numai acele părți din Evanghelii care, după părerea lor, se potriveau cu propriile lor învățături; și nici ereziile care au primit numai o parte din textul Evangheliilor n-ar fi putut fi combătute pe temeiul părților evanghelice acceptate de ele, deoarece nici aceste părți nu lasă necunoscute părțile evanghelice date la o parte de erezii, ci vădesc înrudirea cu tot textul Evangheliilor. După cum dacă iei din corpul unui animal o parte, găsești în partea aceea toate părțile componente ale animalului – nervi, vine, oase, artere, sânge – și, ca să spun așa, vei cunoaște din proba aceea întreaga alcătuire a trupului animalului, tot așa și cu Sfintele Evanghelii: în fiecare parte din ele iese la iveală înrudirea cu întregul. Dacă Evangheliile s-ar deosebi între ele, atunci această înrudire între parte și întreg nici nu s-ar vedea și demult ar fi dispărut învățătura noastră, căci orice împărăţie  – spune Domnul – care se dezbină în sinea ei se pustieşte (Luca 11:17). Dar așa, și prin aceasta strălucește puterea Duhului Sfânt, care-i convinge pe oameni ca, la judecarea Evangheliilor, să aibă în vedere problemele mari, absolut necesare mântuirii, și să nu se lase vătămați sufletește de micile și neînsemnatele deosebiri dintre Evanghelii.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia I la Matei, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)