Puține sunt cele spuse, dar dulce este izvorul mierii, miere de care nu te mai saturi. Mierea aceasta materială își termină dulceața la papilele limbii și se îndreaptă spre stricăciune; dar mierea învățăturii hrănește conștiința, bucură necontenit și ne conduce la nestricăciune. Mierea cea materială este făcută din ierburi, pe când mierea învățăturii este făcută din Dumnezeieștile Scripturi. Haide ca și eu să vă întind iarăși, cu multă râvnă, masa cea obișnuită. Și mă bucur foarte mult că, deși este un spectacol strălucit la hipodrom, a venit aici atâta mulțime de lume, disprețuind reprezentația de acolo. De aceea, și eu umplu din belșug cupa, nu cu vin care îmbată, ci cu vin care înțelepțește. Așa este vinul Sfintelor Scripturi, așa sunt bucatele acestei mese, nu îngrașă trupul. Nu spun aceasta pentru că disprețuiesc trupul, ci pentru că prefer noblețea sufletului; nu pentru că arunc folosul bucatelor, ci pentru că osândesc necumpătare.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la serafimi, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)