Din Epistola către Filipeni a Sfântului apostol Pavel (4, 10-23)

10. Mult m’am bucurat în Domnul că din nou a’nflorit purtarea voastră de grijă pentru mine – aşa cum, de altfel, o şi aveaţi, numai că v’a lipsit prilejul.
11. N’o spun fiindcă aş duce lipsă, căci eu m’am deprins să mă îndestulez cu ceea ce am.
12. Ştiu şi să fiu smerit, ştiu şi să am de prisos, în orice şi’n toate m’am învăţat să fiu şi sătul, şi flămând, şi să am de prisos, şi să duc lipsă.
13. Pe toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte.
14. Bine-aţi făcut însă c’aţi luat parte la necazul meu.
15. Dar şi voi înşivă ştiţi, Filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat eu din Macedonia, în afară de voi singuri nici o Biserică nu s’a făcut părtaşă cu mine prin dare şi primire de daruri pe seama mea.
16. Că şi’n Tesalonic, o dată – ba de două ori – mi-aţi trimis ceea ce-mi era de trebuinţă.
17. Nu că eu caut darul, dar caut câştigul care prisoseşte pe seama voastră.
18. Am de toate şi am şi de prisos; m’am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-aţi trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu să’mplinească toate trebuinţele voastre după bogăţia Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, slavă în vecii vecilor! Amin.
21. Îmbrăţişaţi-l pe fiecare dintre sfinţii întru Hristos Iisus. Pe voi vă îmbrăţişează fraţii care sunt împreună cu mine.
22. Vă îmbrăţişează toţi sfinţii, mai ales cei din casa cezarului.
23. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Din Evanghelia după Luca (7, 36-50)

36. Iar unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă.
37. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir
38. şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…”.
40. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva”. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!”
41. „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?”
43. Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult”. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat”.
44. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters.
45. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte”.
48. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!”
49. Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?”
50. Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa