Psalmii 134, 1
Cuvântul lui Hristos să locuiască cu îmbelşugare întru voi, învăţându-vă toată înţelepciunea…

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Efeseni a Sfântului apostol Pavel (4, 25-32)

25. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia ne suntem mădulare.
26. Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi; peste mânia voastră să nu apună soarele,
27. nici să-i daţi diavolului prilej.
28. Cine-a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească lucrând cinstit cu mâinile sale, ca să aibă să dea celui ce are nevoie.
29. Nici un cuvânt rău să nu iasă din gura voastră, ci numai cel care este bun spre zidirea cea de trebuinţă, pentru ca el să dea har celor ce-l aud.
30. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31. Să piară de la voi toată amărăciunea şi întărâtarea şi mânia şi strigarea şi blasfemia împreună cu toată răutatea.
32. Ci fiţi buni între voi, milostivi, iertându-vă unul altuia, aşa cum şi Dumnezeu v’a iertat vouă întru Hristos.

Din Evanghelia după Luca (3, 19-22)

19. Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el cu privire la Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le făcuse Irod,
20. tuturor acestora le-a adăugat: l-a închis pe Ioan în temniţă.
21. Şi a fost că după ce s’a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s’a deschis cerul
22. şi Duhul Sfânt S’a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; şi glas din cer s’a făcut: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Şi în zilele acelea, sculându-se Maria, s’a dus în grabă în ţinutul muntos, într’o cetate a lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s’a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt, şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu? (Luca 1:39-43)

Această întâlnire plină de bucurie între două prietene – tânăra Maria, Fecioara preabinecuvântată, și Elisabeta, mult mai vârstnică, mama lui Ioan Botezătorul – are loc imediat după Buna Vestire, imediat după ce Maria a fost cercetată de Arhanghelul Gavriil și și-a dat consimțământul să devină Maica Domnului. Ea nu ține vestea pentru sine, ci se duce în grabă să-i spună, nu lui Iosif, ci unei alte femei, Elisabeta. Dar Elisabetei, care așteaptă de asemenea un copil, nu trebuie să i se spună ce s-a întâmplat cu Maria. Ea știe imediat, fiind plină de Duhul Sfânt, și devine prima femeie care o recunoaște pe Maria ca fiind binecuvântată între femei și Maica Domnului ei.

Duhul Sfânt aduce bucurie și respect reciproc acestei relații. El o aduce pe Fecioara Maria la Elisabeta, pe de-o parte pentru a împărtăși în grabă bucuria ei cu Elisabeta, pe de altă parte pentru a deschide inima Elisabetei ca să înțeleagă cine este cu adevărat tânăra ei verișoară și pentru a se bucura împreună cu ea.

Astăzi mi se amintește să las harul Duhului Sfânt să lucreze în relațiile mele. Harul Său mă face capabil să împărtășesc bucuriile și necazurile mele cu prietenii mei și harul Său îmi deschide inima pentru a vedea și ale împărtăși pe ale lor. Iar astăzi o las pe Maica Domnului cea plină de har să fie modelul și ghidul meu pentru o prietenie plină de har. Binecuvântată ești tu între femei, îi spun cu multă recunoștință astăzi, pentru că vine la noi în grabă și este într-adevăr între noi când suntem deschiși pentru prietenia ei plină de har.