aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Efeseni a Sfântului apostol Pavel (2, 19-22; 3, 1-12)
19. Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini, şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumnezeu,
20. zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos,
21. întru Care toată zidirea, bine’ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul;
22. întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul.
1. Pentru aceasta eu, Pavel, întemniţatul lui Iisus Hristos pentru voi, păgânii…
2. Dacă într’adevăr aţi auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
3. anume că prin descoperire mi s’a făcut cunoscută taina, aşa cum pe scurt v’am scris mai sus,
4. citind acolo, puteţi cunoaşte priceperea mea în taina lui Hristos,
5. care’n alte generaţii nu s’a făcut cunoscută fiilor oamenilor aşa cum întru Duhul li s’a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţilor,
6. cum că păgânii sunt împreună-moştenitori şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei întru Hristos Iisus, prin Evanghelie,
7. căreia eu slujitor m’am făcut, potrivit cu darul harului lui Dumnezeu ce mi-a fost dat prin lucrarea puterii Sale.
8. Mie, celui mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta de a le binevesti neamurilor bogăţia cea de nepătruns a lui Hristos
9. şi tuturor luminat să le arăt care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Cel ce pe toate le-a zidit prin Iisus Hristos:
10. anume, ca Începătoriilor şi Stăpâniilor celor din ceruri să li se facă acum cunoscută prin Biserică înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri,
11. potrivit cu planul cel din veci pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru,
12. Cel întru Care, prin credinţa în El, cu încredere avem îndrăznire şi cale deschisă „spre Dumnezeu”.
Din Evanghelia după Marcu (10, 46-52)
11. Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
12. Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit.
13. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor.
14. Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!” Iar ucenicii Săi auzeau.
15. Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat.
16. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.
17. Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…”.
18. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.
19. Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate.
20. A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…”.
22. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu.
23. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei din urmă, întâi”. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da pe mâna păgânilor şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia”. (Marcu 10:29-34)
Nu este prima dată când Iisus vorbește despre Cruce, dar aici parcă ucenicii nu-L ascultă. Ei stăvilesc cuvântul Crucii deoarece se tem de ea, după cum se spune aici: și cei ce mergeau după El se temeau. Dar rețineți că ei continuă să-L urmeze, în ciuda fricii lor. Domnul nostru Iisus Hristos este atât de convingător și iubit de ucenici, încât ei continuă să-L urmeze chiar și atunci când nu pot sau nu vor să audă cuvintele Lui. Dragostea lor este mai puternică decât credința lor.
Astăzi mă deschid prezenței convingătoare a lui Hristos în viața mea și Îl urmez chiar și atunci când nu înțeleg unde mergem sau de ce. Astăzi merg cu El la Ierusalim, eliberându-mă de alte atașamente, preocupări și probleme. Iată, ne suim la Ierusalim, îmi spune El astăzi, și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte. Astăzi nu-mi este frică, ci pășesc în urma Lui.
0 Comments