aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (13, 3-13)
3. De vreme ce voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi.
4. Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
5. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.
6. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici.
7. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici.
8. Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr.
9. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră.
10. Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu cutez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare.
11. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
12. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează.
13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!
Din Evanghelia după Marcu (4, 35-41)
35. Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt.
36. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.
37. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
38. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim?
39. Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare.
40. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?
41. Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Nemintosul îşi dă pe faţă toată mânia, dar înţeleptul, numai o parte. (Prov. lui Solomon 29:11)
… deoarece înțeleptul poate simți și mânie. De exemplu, o mânie dreaptă împotriva nedreptății, care este dorința de a-i rectifica pe cei nedrepți. Dar înțelepții, în opoziție cu cei nemintoși, nu își dau pe față toată mânia lor; adică ei nu se lasă cuprinși de mânie, de exemplu, vorbind cu patimă și nervi despre nedreptate. O astfel de mânie care se îndreptățește pe sine nu ajută, pentru că urmărește doar să sublinieze propria-i superioritate morală.
Chipul înțelept de mânie se concentrează pe restaurarea și vindecarea a ceea ce e greșit, în lumina lui Dumnezeu. Și lumina lui Dumnezeu înseamnă: compasiune, dragoste, smerenie, dăruire de sine. Nu vede și, într-adevăr, nu poate să înțeleagă nedreptatea din punctul de vedere al superiorității morale. În lumina lui Dumnezeu vedem lucrurile mai degrabă din punctul de vedere al răspunderii împărtășite, ca fiind problema noastră. Iar această înțelepciune smerită și izvorâtoare de smerenie este înțelepciunea care-l poate atrage pe cel nedrept înapoi în dragostea și comuniunea lui Dumnezeu, născând liniște în jur.
0 Comments