aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (12, 20-21; 13, 1-3)
20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.
1. A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul.
2. Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni iarăşi, nu voi cruţa,
3. De vreme ce voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi.
Din Evanghelia după Marcu (4, 24-34)
24. Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.
25. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
26. Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,
27. Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el.
28. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.
29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul.
30. Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui?
31. Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ;
32. Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
33. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă.
34. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. (Luca 24:36-43)
Prin urmare, acesta este primul lucru pe care El îl spune celor care tocmai L-au părăsit, celor care nu erau acolo pentru înmormântarea Lui: Pace vouă. Cât de smerit, cât de dăruitor este Domnul meu în biruința Lui. Pipăiţi-Mă şi vedeţi, spune El, oferindu-Se pe Sine Însuși lor, celor care nu-i crezuseră pe alți mesageri ai învierii Lui. Și apoi El îi lasă să-L hrănească. Așa cum a cerut de la femeia samarineancă să-I dea să bea, deschizându-Se către ea, acum primește să fie hrănit cu pește de către pescari. Cât de uman și de blând este Domnul nostru cu noi, când ne împacă cu El și ne restaurează credința…
Astăzi, în această dimineață însorită, Îi mulțumesc Domnului meu că S-a întors la noi, după ce am făcut totul greșit. S-a întors, îmbrăcat în slavă, în trupul nostru omenesc înviat, răscumpărat, restaurat și dispus să fie văzut, atins și hrănit de noi. Astăzi Îl las pe El să Se întoarcă la mine, încă o dată, chiar dacă am făcut totul greșit. Dumnezeu este Domnul în învierea Sa slăvită și iubitoare, El Se îmbracă în slavă.
0 Comments