aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (4, 13-18)
13. Dar având acelaşi duh al credinţei – după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit –, şi noi credem; pentru aceea şi grăim,
14. ştiind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus, şi’mpreună cu voi ne va aşeza alături de El.
15. Fiindcă toate de dragul vostru sunt, pentru ca harul, înmulţindu-se, prin mai mulţi să facă prisos de mulţumită, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi.
17. Căci o clipă uşoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă’n prisosinţă, veşnică plinătate de slavă,
18. nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice.
Din Evanghelia după Matei (24, 27-51)
27. Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân’la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor clătina.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31. Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân’la marginile lor.
32. Învăţaţi de la smochin această parabolă: Când mlădiţa lui devine fragedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape;
33. tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.
34. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini.
35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!
36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;
38. că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. şi n’au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
41. din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
42. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că’n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
45. Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?
46. Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;
47. adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.
48. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie…,
49. şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi’n ceasul pe care nu-l ştie
51. şi-l va despica în două şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Că tatăl meu şi mama mea m’au părăsit, dar Domnul m’a adus la Sine. (Psalmii 26:10)
În psalmi este exprimată practic fiecare experiență umană și emoție, de la nemăsurata mulțumire și bucurie, la cele mai dificile tipuri de durere, precum cea exprimată aici: respingerea.
Respingerea poate fi o rană emoțională din copilărie, așa cum menționează psalmistul mai sus, sau poate surveni în alte momente din viață, în doze mai mici sau mai mari: de exemplu, în situații precum concedierea de la muncă, respingerea la un interviu pentru un loc de muncă sau la admiterea la o școală sau părăsirea de către persoana pe care o iubim sau infidelitatea partenerului de viață sau, în general, gestul de a nu fi acceptat pentru ceea ce ești.
Respingerea îmi poate afecta viața așa cum puține lucruri o pot face dacă nu o pun în fața iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu, așa cum face psalmistul mai sus, în rugăciune. Rana respingerii, atunci când este lăsată nevindecată, poate duce la tot felul de distorsionări în călătoria noastră: de exemplu, la neiertare, gelozie, autocompătimire. Ea mă poate face să devin rebel sau să-mi fabric o personalitate doar pentru a fi acceptat sau, la polul opus, pot să resping pe oricine doar pentru a fi acceptat sau, la polul opus, pot să resping pe oricine doar pentru a nu fi eu repsins primul. Este posibil să simt nevoia să am întotdeauna dreptate și să devin incapabil să accept critica constructivă din cauza acestei nesiguranțe interioare.
Astăzi Scriptura îmi amintește că nu sunt singur în niciun moment în care apare experiența umană a respingerii. Oamenii credincioși au strigat la Dumnezeu în situații similare dintotdeauna și El a fost mereu acolo pentru a le vindeca rănile cu iubirea și harul Său neschimbătoare. Iisus Însuși nu a fost străin de această experiență, la urma urmelor, fiindcă întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. (Ioan 1:11) De aceea vreau să-mi amintesc astăzi, dacă mă confrunt cu vreun fel de respingere, mare sau mică, faptul că mă găsesc în compania de seamă a lui Dumnezeu. Vreau să-I dau Lui aceasta în rugăciune, pentru ca El să-Și reverse lumina peste această problemă a mea, pe care este posibil să o am de multă vreme.
0 Comments