Troparul adormirii Maicii Domnului
Întru naştere Fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (15, 12-19)

12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, atunci cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morţilor?
13. Dacă nu există înviere a morţilor, atunci nici Hristos n’a înviat.
14. Iar dacă Hristos n’a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e şi credinţa voastră.
15. Ba încă ne aflăm şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că El L-a înviat pe Hristos, pe Care deci nu L-a înviat, de vreme ce morţii nu învie.
16. Că dacă morţii nu învie, atunci nici Hristos n’a înviat.
17. Iar dacă Hristos n’a înviat, zadarnică vă este credinţa, voi sunteţi încă în păcatele voastre.
18. Şi atunci, şi cei ce au adormit întru Hristos au pierit.
19. Iar dacă noi numai pentru viaţa aceasta nădăjduim în Hristos, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.

Din Evanghelia după Matei (21, 18-22)

18. Iar dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit;
19. şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!” Şi îndată smochinul s’a uscat.
20. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?”…
21. Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare!, aşa va fi.
22. Şi pe toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi”.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Fiindcă nu luându-ne după basme meşteşugite v’am făcut noi cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci pentru că noi înşine cu ochii noştri I-am văzut măreţia atunci când, primind El de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă, un glas ca acesta I-a venit din înălţimea slavei: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit”; noi suntem cei ce-am auzit glasul acesta pogorându-se din cer când eram cu El în muntele cel sfânt. (2 Petru 1:16-18)

Credința noastră nu se bazează pe vreun sistem de valori morale, nici pe vreo ideologie abstractă, concepută de apostoli, ci se bazează pe experiența istorică, văzută, a revelației lui Dumnezeu despre El Însuși către acești apostoli, precum experiența Schimbării la Față, văzută de apostolii Petru, Iacov și Ioan pe munte. Aceasta este experiența slavei dumnezeiești, a energiilor necreate ale Duhului Sfânt, a harului în viața credinciosului. Această experiență este trăită și transmisă din generație în generație de credincioșii care merg în lumina Lui.

Ar trebui să nu mă grăbesc să tratez cu superficialitate această învățătură înaltă despre slava dumnezeiască a harului, de parcă mi-ar fi accesibilă mie, păcătosului. Fiindcă în a doua epistolă, Sfântul Apostol Petru ne face cunoscută nouă tuturor această putere și venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Eu știu că toate Scripturile, inclusiv această a doua epistolă a Sfântului Petru, sunt scrise pentru noi toți. Și știu că, în mod inexplicabil, această slavă dumnezeiască a harului mă poartă cumva prin viață, în ciuda nevredniciei mele.

De aceea astăzi voi purta cu mine cuvintele pline de har ale apostolului Petru, scrise pentru mine. Și vreau să aud împreună cu el glasul lui Dumnezeu, care mă cheamă să-mi risipesc fricile și ezitările și să mă bazez pe energiile trimise mie prin Fiul Său. Fiindcă Dumnezeu mă cheamă să merg în lumina Lui atunci când rostește: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.