Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici
Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel-Rău. Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevăr. Aşa cum Tu M’ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; şi de dragul lor Mă sfinţesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (10, 28-33; 11, 1-17)

28. Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v’a spus şi pe temei de conştiinţă –
29. dar conştiinţa, zic eu, nu a ta, ci a celuilalt; căci de ce să fie libertatea mea judecată de o altă conştiinţă?
30. Dacă eu sunt părtaş întru a da mulţumire, de ce să fiu defăimat pentru ceea ce mulţumesc?
31. Aşa că: ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.
32. Nu le fiţi poticnire nici Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
33. aşa cum şi eu tuturor le plac întru toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, pentru ca ei să se mântuiască.
1. Fiţi următori ai mei, aşa cum şi eu sunt al lui Hristos.
2. Fraţilor, vă laud că’ntru toate vă aduceţi aminte de mine şi păstraţi predaniile aşa cum vi le-am predat eu.
3. Vreau însă ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu.
4. Orice bărbat care se roagă sau profetizează având capul acoperit, îşi face capul de ruşine;
5. iar orice femeie care se roagă sau profetizează cu capul neacoperit, îşi face capul de ruşine – căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
6. Că dacă o femeie nu se acoperă cu văl, atunci să se tundă! Dar dacă pentru o femeie e ruşinos să se tundă ori să se radă, atunci să-şi pună văl!
7. Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, de vreme ce el este chip şi slavă a lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului
8. – pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat,
9. şi pentru că nu bărbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru bărbat –.
10. De aceea femeia este datoare să aibă văl pe capul său, de dragul îngerilor.
11. Totuşi, întru Domnul nici femeia fără bărbat şi nici bărbatul fără femeie,
12. fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, tot astfel şi bărbatul este prin femeie; şi toate sunt de la Dumnezeu.
13. Judecaţi voi înşivă: E cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14. Oare nu însăşi firea vă învaţă că pentru bărbat e ruşinos dacă-şi poartă părul lung,
15. în timp ce dacă femeia-şi poartă părul lung e spre slava ei? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
16. Iar dacă i se pare cuiva că pentru asta trebuie să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
17. Dar aceasta poruncindu-vă eu vouă, nu vă laud; că voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.

Din Evanghelia după Matei (16, 24-28)

24. Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25. Fiindcă cel ce va vrea să-şi scape viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, O va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, dar sufletul şi-l va păgubi? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
28. Adevăr vă grăiesc: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăţia Sa”.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Este asemenea omului care, zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră; şi venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a putut s’o clintească, fiindcă era bine zidită pe piatră. Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie; şi puhoiul a izbit-o şi ea de’ndată a căzut; şi mare a fost prăbuşirea casei aceleia. (Luca 6:47-49)

Oare nu cumva eu doar aud cuvintele Lui, așa cum se întâmplă când merg la biserică duminica, iar apoi îmi văd de treburile mele de luni până sâmbătă, ca și cum totul în viața mea ar depinde de propriile cuvinte, de propria voință? Da, uneori cad în autosuficiență și dependență de cuvântul și opinia omenească. Și această atitudine lipsită de Dumnezeu, uneori foarte subtilă, poate să ne aducă o dezamăgire groaznică. Prăbușirea acelei case este mare.

Dar atunci când construiesc în Dumnezeu, cu Dumnezeu și potrivit cuvântului Său, lăsându-l pe acesta să fie săpat adânc în inima mea, casa mea capătă stabilitate. Un contact conștient zilnic cu Dumnezeu, atunci când mă deschid față de El în rugăciune și atenție la cuvântul Său, îndepărtează înțepătura suișurilor și a coborâșurilor din situațiile mereu schimbătoare ale vieții. Astăzi vreau să las dificultățile financiare, frustrările profesionale, relațiile personale și provocările interioare în mâinile lui Dumnezeu, pentru ca El să reverse lumina Sa blândă asupra lor. Fiindcă sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani 8:38-39)