Luca 11, 4
Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău”. (Luca 11:4)

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (6, 20; 7, 1-12)

20. căci cu preţ aţi fost cumpăraţi! Slăviţi-L dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar, din pricina desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
3. Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i datorează; de asemenea şi femeia, bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni.
6. Şi aceasta o spun ca pogorământ, nu ca poruncă.
7. Fiindcă vrerea mea este ca toţi oamenii să fie ca mine. Dar fiecare îşi are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, iar altul într’alt fel.
8. Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine.
9. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.
10. Iar celor căsătoriţi le poruncesc – nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat
11. – dar dacă se va despărţi, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei –; şi nici bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate are femeie necredincioasă şi ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea.

Din Evanghelia după Matei (14, 1-13)

1. În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Iisus.
2. Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el”.
3. Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său;
4. pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de soţie”.
5. Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mulţime, că-l socoteau profet.
6. Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod.
7. Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8. Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”.
9. Şi regele s’a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea.
10. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
11. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12. Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să-I dea de ştire lui Iisus.
13. Şi auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulţimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăţi.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Aşadar, după ce au prânzit, i-a zis Iisus lui Simon Petru: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”. Zisu-i-a lui: „Paşte mieluşeii Mei!” Iisus i-a zis din nou, a doua oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti?” El i-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”. Zisu-i-a lui: „Păstoreşte oile Mele!” Iisus i-a zis a treia oară: „Simone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s’a întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?”, şi I-a zis: „Doamne, Tu pe toate le ştii, Tu ştii că Te iubesc”. Iisus i-a zis: „Paşte oile Mele! (Ioan 21:15-17)

În acest binecunoscut pasaj, Hristos îl iartă/ restaurează pe Petru în demnitatea de apostol, care de trei ori s-a lepădat de Domnul său în timpul pătimirii Sale mântuitoare. Hristos îi oferă de trei ori vindecarea lui Petru, permițându-i apostolului să-I spună că Îl iubește, și, chemându-l de trei ori pe Petru să împlinească lucrarea vocației sale, să păstorească oile și mieii Domnului, adică să slujească altora.

Există multe lucruri care pot fi spuse despre acest pasaj, dar aș vrea să reflectez doar la următoarele: Hristos pune accent pe chemarea lui Petru de a sluji altora în Biserică, ca parte a procesului său de vindecare. Este ușor să interpretăm acest pasaj puțin diferit, gândindu-ne că Domnul cere ca Petru să-și dovedească dragostea față de El prin slujire. Ca și cum Domnul ar spune: Da, serios mă iubești? Ei bine, dovedește-mi. Dar Domnul nu are nevoie de dovadă, știind inima lui Petru, pentru că, după cum pe bune dreptate notează Petru, El știe toate. Nu Domnul este Cel care are nevoie de restaurare și vindecare, iar o parte vitală a acestui lucru, îi spune Hristos apostolului, va fi lucrarea lui Petru pentru alții – chemarea lui Petru. Și adevărul răcoritor este că această vocație nu s-a schimbat și nici nu s-a șters din cauza păcatului lui Petru.

Astăzi îmi amintesc că slujirea altora este vindecarea mea, în primul rând. Când îi ajut pe alții, pe mine mă ajut. De aceea este inutil să mă gândesc dacă sunt sau nu demn să fac ceea ce sunt chemat să fac. Și pentru mine, ca și pentru fiecare urmaș al lui Hristos, acea chemare este să fiu de folos altora, așa cum pot eu mai bine.