Luca 11, 4
Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău”. (Luca 11:4)

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sfântului apostol Pavel (9, 18-33)

18. Prin urmare, Dumnezeu miluieşte pe cine vrea El şi împietreşte pe cine vrea El.
19. Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea’mpotrivă?…
20. Dar, omule, cine eşti tu, cel ce-I răspunzi lui Dumnezeu împotrivă? Oare plăsmuirea-i va spune plăsmuitorului: De ce m’ai făcut aşa?
21. Nu are olarul putere peste lut, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste şi un altul de necinste?
22. Şi ce dacă Dumnezeu, vrând să-Şi arate mânia şi să-Şi facă puterea cunoscută, cu multă răbdare a răbdat vase ale mâniei, menite spre pieire,
23. dar pentru a arăta bogăţia slavei Sale către vase ale milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre mărire?;
24. adică pe noi, cei pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre Iudei, ci şi dintre păgâni,
25. aşa cum şi zice la Osea: Chema-voi popor al Meu pe cel care nu era poporul Meu şi iubită pe cea care nu era iubită.
26. Şi va fi că’n chiar locul unde li s’a zis: Nu voi sunteţi poporul Meu!, acolo ei se vor chema fii ai Dumnezeului Celui-Viu.
27. Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui;
28. căci pe deplin şi repede-Şi va plini Domnul cuvântul pe pământ.
29. Şi cum a prezis Isaia: Dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
30. Aşadar, ce vom zice?: Că păgânii care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;
31. dar Israel, urmând legea dreptăţii, n’a ajuns la lege.
32. De ce? Pentru că nu din credinţă o căutau, ci ca din faptele legii; şi s’au împiedicat de piatra’mpiedicării,
33. precum este scris: Iată, pun în Sion piatră de’mpiedicare şi stâncă de poticnire; şi tot cel ce se va încrede’n Ea nu va fi ruşinat.

Din Evanghelia după Matei (11, 2-15)

2. Şi auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos şi trimiţând la El pe doi dintre ucenicii săi, I-a zis:
3. „Tu eşti Cel ce trebuie să vină, sau pe altul să aşteptăm?”
4. Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
5. orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii învie şi săracilor li se binevesteşte;
6. şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine”.
7. Iar după plecarea lor, Iisus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?…
8. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un om îmbrăcat în haine moi?… Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor!
9. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un profet?… Da, v’o spun Eu vouă, şi mai mult decât un profet.
10. Căci acesta este cel despre care s’a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-Ţi va pregăti calea de dinaintea Ta.
11. Adevăr vă grăiesc: Între cei născuţi din femei nu s’a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic întru împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc.
13. Că toţi profeţii şi legea au profeţit până la Ioan.
14. Şi dacă vreţi s’o primiţi: el este Ilie, cel ce va să vină.
15. Cel ce are urechi de auzit, să audă!

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau duşmani unul altuia. (Luca 23:12)

Acest pasaj, care dezvăluie modul în care Irod și Pilat au devenit prieteni atunci când au colaborat la Răstignirea lui Hristos, are un mesaj simplu pentru mine: nu toate prieteniile sunt bune. Ambii erau de partea greșită a Crucii, și tocmai aceasta i-a adus împreună, ca prieteni. Ei s-au ajutat reciproc, ca participanți la procesul care a dus la răstignirea Lui.

Așadar, permiteți-mi să spun că ar trebui să fiu atent la prieteniile pe care le închei și le încurajez, cu riscul de a face ca această meditație să fie prea posacă. Câteva prietenii mă pot pune de partea greșită a Crucii, adică mă pot ajuta pe mine sau pe altcineva să o arunc, în timp ce încerc să fiu, după micile mele puteri, un împreună-purtător al Crucii Sale. Nu trebuie să judec călătoria altcuiva, dar trebuie să înțeleg situațiile și relațiile cu sinceritate, cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu trebuie să mă văd ca o victimă a alegerilor, așteptărilor sau a viziunii altora, ci alor mele.

Prin urmare, astăzi nu merg de colo-colo judecând pe toată lumea, dar nici nu trebuie să îmbrățișez prietenia tuturor. Sunt obligat să-i iubesc pe toți. Totuși, nici nu trebuie să-i plac pe toți, nici să fiu prieten cu ei.