Luca 11, 4
Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău”. (Luca 11:4)

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sfântului apostol Pavel (7, 14-25; 8, 1-2)

14. Ştim că legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15. Fiindcă nu’nţeleg ceea ce fac; că nu săvârşesc ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac.
16. Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că legea este bună.
17. Dar acum nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18. Fiindcă ştiu că’n mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce e bun. Că a vrea binele se află’n mine, dar pe a face nu-l aflu;
19. căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Aşadar, în mine, cel ce vreau să fac binele, aflu legea că răul e legat de mine.
22. Că după omul cel lăuntrici mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. dar în mădularele mele o altă lege văd că se luptă cu legea minţii mele şi rob mă face legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va mântui de trupul morţii acesteia?…
25. Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.
1. Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.
2. Fiindcă legea duhului vieţii în Hristos Iisus m’a eliberat din legea păcatului şi a morţii,

Din Evanghelia după Matei (10, 9-15)

9. Să nu aveţi nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre;
10. nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
11. Şi în orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este vrednic în el şi rămâneţi acolo până ce veţi pleca.
12. Şi intrând în casă, uraţi-i zicând: Pace casei acesteia!
13. Şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi.
14. Dacă cineva nu vă va primi, nici nu vă va asculta cuvintele, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
15. Adevăr vă grăiesc, în ziua judecăţii mai uşor îi va fi pământului Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

„Şi văzând El mulţimile, I S’a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n’au păstor.” (Matei 9:36)

Mulțimile descrise aici sunt necăjite sau, așa cum am spune azi, stresate. Totodată, ele sunt rătăcite sau părăsite, împrăștiate, lăsate pe cont propriu. Ambele condiții, de a fi stresat sau neglijat într-un fel sau, poate, de a fi respins, sunt experimentate de cei mai mulți dintre noi din când în când, poate chiar și în fiecare zi. Observ că Iisus simte compasiune atunci când vede aceasta.

De asemenea, observ și că aceste două sentimente – stresul și o anumită formă de neglijență sau respingere, mici sau mari – sunt motivele principale pentru o stare proastă, nu numai pentru mine, ci și pentru alte persoane. Astăzi, înainte de a reacționa la propria mea problemă sau la problemele altor persoane, îmi amintesc că atunci când Iisus ne privește, El simte compasiune.