Psalmii 32, 22
Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum am nădăjduit şi noi întru Tine!

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sfântului apostol Pavel (5, 10-16)

10. Că dacă’n timp ce eram vrăjmaşi ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, odată împăcaţi, prin viaţa Lui ne vom mântui.
11. Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea.
12. De aceea, aşa cum printr’un om a intrat păcatul în lume – şi, prin păcat, moartea –, tot astfel moartea a trecut în toţi oamenii prin aceea că toţi au păcătuit.
13. Căci păcatul era în lume pân’la lege, dar atunci când nu există lege, păcatul nu se socoteşte.
14. Dar de la Adam până la Moise moartea a domnit şi peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al celui ce avea să vină.
15. Dar cu greşala nu e aşa cum e cu harul; că dacă cei mulţi au murit prin greşala unuia, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi prin harul unui singur Om, Iisus Hristos.
16. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata de după unul duce la osândire, dar harul de după multe greşale duce la îndreptăţire.

Din Evanghelia după Matei (8, 23-34)

23. Şi intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au urmat.
24. Şi, iată, furtună grea s’a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!”
26. Şi Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor?” Atunci S’a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s’a făcut linişte mare.
27. Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?…”.
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă şi Ţi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”
30. Şi la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păştea.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci”.
32. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!” Iar ei, ieşind, s’au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s’a repezit de pe stâncă’n mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul, şi despre cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Versetul din Psalmul 32 de mai sus este adesea repetat în slujbele bisericești bizantine (de exemplu, ca parte a Doxologiei Mari sau, ocazional, ca prochimen). Dar, într-adevăr, eu nu-l rostesc suficient de des. Versetul exprimă, pe scurt, atitudinea de bază pe care trebuie să o am întotdeauna față de Dumnezeu: o deschidere spre mila Sa, pe de o parte, și o adevărată nădejde în El sau o adevărată dependență de Dumnezeu, pe de altă parte. Rețineți, de asemenea, că versetul folosește pronumele noi, amintindu-mi că fac călătoria mea de credință în comuniune cu ceilalți.

Există trei relații de bază, inevitabile, care necesită să fie aplicate sau întreținute așa cum trebuie în mod constant pentru a-mi făuri deschiderea față de mila lui Dumnezeu și nădejdea în EL:

  1. cu mine
  2. cu alți oameni
  3. cu banii.

În timp ce provocările diverse pe care le implică aceste trei relații inevitabile pot părea că vatămă dependența mea de Dumnezeu, ele chiar mă ajută să cresc în El, dacă aleg să fac acest lucru. Eu cresc în El zilnic atunci când fac față nesiguranței mele, sinelui meu, al altora și problemelor financiare, lăsându-le pe toate la mila Lui și lăsându-L să mă călăuzească și să mă lumineze prin ele.

Astăzi părăsesc dependența de sine și teama și mă încredințez milei lui Dumnezeu, pentru că El este într-adevăr cu noi, atunci când Îl lăsăm înăuntru. Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum am nădăjduit şi noi întru Tine!