Cântare din slujba de la Utrenia Dumincii
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sfântului apostol Pavel (4, 13-25)

13. Că nu prin lege i s’a dat lui Avraam sau seminţiei lui făgăduinţa că vor fi moştenitori ai lumii, ci prin dreptatea credinţei.
14. Căci dacă moştenitorii sunt aceia care au legea, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s’a desfiinţat;
15. fiindcă legea rodeşte mânie, dar unde nu e lege, nu-i nici călcare de lege.
16. Pentru aceea este ea din credinţă, ca să fie din har, şi pentru ca făgăduinţa să fie statornică pentru toţi urmaşii – nu numai pentru cei din lege, ci şi pentru cei din credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru, al tuturor,
17. precum este scris: Te-am pus părinte al multor neamuri – în faţa Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu Cel ce învie morţii şi pe cele ce nu sunt le cheamă ca şi cum ar fi;
18. împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a crezut că va fi părinte al multor neamuri, după cum i s’a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi;
19. şi neslăbind în credinţă, nu s’a uitat la trupul său amorţit – că era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
20. şi’ntru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s’a îndoit prin necredinţă, ci s’a întărit în credinţă, dându-I slavă lui Dumnezeu
21. şi fiind încredinţat că ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă.
22. Iată de ce credinţa lui i s’a socotit ca dreptate.
23. Dar nu numai pentru el s’a scris că i s’a socotit ca dreptate,
24. ci şi pentru noi, cei cărora ni se va socoti, ca unora care credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,
25. Care S’a dat pe Sine pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Din Evanghelia după Matei (7, 21-23)

21. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
22. Mulţi Îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profeţit? şi nu în numele Tău demoni am scos? şi nu în numele Tău multe minuni am făcut?
23. Şi atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v’am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine, voi, cei ce lucraţi fărădelegea!

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!” Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?” Iar ei tăceau. Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Şi el a întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănătoasă. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-l piardă. Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi şi L-a urmat mulţime multă din Galileea şi din Iudeea şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi al Sidonului; mulţime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulţimii, ca să nu-L îmbulzească; fiindcă pe mulţi îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toţi câţi erau în suferinţă să se atingă de El. Şi duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I şi strigau, zicând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. (Marcu 3:3-11)

Cu ceva timp în urmă am reflectat asupra invidiei (din latinescul invidia, adică nevedere), o orbire care apare din dorința de a avea ceea ce are altcineva. Dar, iară, acum o întâlnim din nou. Arhiereii își maschează invidia, acuzându-L pe Hristos de multe. Hristos nu răspunde acestor acuzații, deoarece ele sunt măști.

Invidia tinde să-și mascheze fața urâtă, de aceea este uneori greu de detectat, atât pentru invidios, cât și pentru cel invidiat. Poate fi mascată într-o ideologie politică sau într-o dreaptă indignare, așa cum este cazul aici, când arhiereii pretind că protejează vechile tradiții și instituții. Pe de altă parte, poate fi mascată în lingușire și chiar în infatuare, încercând să se apropie de cel invidiat și să dobândească ceea ce are prin asociere. Aceasta poate fi temelia de la care pleacă hărțuirea celebrităților și apoi bucuria tainică atunci când ele sunt implicate în diverse scandaluri și decad.

Astăzi mă adresez lui Dumnezeu într-o rugăciune recunoscătoare, cât de puțină, și-mi acord răgaz și pentru o anumită autoexaminare, în lumina Lui. Deoarece harul Său, energiile Sale dumnezeiești îmi dau capacitatea de a mă vedea și pe ceilalți așa cum ne vede El: nu în competiție unul cu celălalt, ci ca persoane unice, care au un drum unic în viață, fiecare cu provocările și binecuvântările personale. Facă-se voia Ta, spun astăzi, cu mine și cu ceilalți, precum în cer, așa și pe pământ.