Vreau să vă învăț un cântec minunat de harpă! N-am să folosesc o liră fără viață, ci, în locul coardelor de harpă, voi atinge poruncile lui Dumnezeu și faptele Scripturii. Și, după cum cântăreții din harpă iau degetele ucenicilor și le duc încet la coardele harpei și-i învață să le atingă cu măiestrie, ca să scoată din niște coarde mute sunete mai dulci și mai plăcute decât orice sunet, tot așa voi face și eu: în loc să vă iau degetele voastre, vă voi lua sufletul vostru și-l voi duce înspre poruncile lui Dumnezeu; voi ruga apoi dragostea voastră să le atingă cu măiestrie, ca să încântați cu dulceața cântecului vostru nu sobor de oameni, ci popor de îngeri. Nu-i de-ajuns numai rostire de dumnezeiești cuvinte, ci trebuie ca ele să se prefacă în fapte, întocmai ca la o harpă: atinge coardele ei un maestru și le atinge și un necunoscător; acesta din urmă supără pe cel care-l aude, celălalt desfată și încântă. Și doar degetele-s la fel și coardele, aceleași, dar nu și măiestria. Tot așa și cu Dumnezeieștile Scripturi: citesc mulți dumnezeieștile cuvinte, dar nu toți câștigă, nu toți se folosesc. Pricina este că nici nu adâncesc cele spuse în Scriptură, nici nu ating cu măiestrie harpa. Ceea ce este măiestria cântatului din harpă, aceea este prefacerea în fapte a legilor lui Dumnezeu.
(Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la pilda celui ce datora zece mii de talanți, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)
0 Comments