În a doua jumătate a secolului IX, CREȘTINĂTATEA are de înfruntat mari primejdii:

1. ISLAMUL
Deși forțele terestre ale musulmanilor au fost oprite în estul Anatoliei și în nordul Spaniei, navele lor domină Mediterana. Bisericile din Asia și Africa în continuu declin.

2. VAREGII
Plecând din țările scandinave, corăbiile lor înconjoară Europa, semănând groază și ruine în zonele de coastă. Acest dublu blocaj maritim duce la dezagregarea Imperiului Carolingian și nașterea feudalismului.

3. KHAZARII
Ocupă uriașa stepă din Nordul Caucazului. Nobilii lor se convertesc la iudaism, în timp ce alte popoare își păstrează credința creștină, iar Islamul își începe ascensiunea.

Călătoriile Sf. Chiril și Metodiu

4. PAPALITATEA
Se configurează tot mai mult ca un guvern central al Bisericii, depășind cadrul canonic valabil până atunci și antrenând ruperea Apusului creștin de Răsărit. Schisma din 867, deși vindecată de Sinoadele din 870 și 880, devine un precedent irezistibil.

5. GERMANII
În plin avânt demografic și economic, ei continuă impetuoasa înaintare spre Est, forțând încadrarea slavilor de vest în staulul Bisericii Romane.

6. MAGHIARII
Împinși de la spate de pecenegi, părăsesc stepa Mării Negre pentru a se infiltra treptat în Panonia, lovind din spate Marele Cnezat al Moraviei, epuizat deja în lupta cu germanii.

În acest context tulbure trăiesc ca făcători de pace Sfinții Chiril și Metodiu, cei mai mari misionari ai Ortodoxiei. Renumiți prin strălucita lor educație și viață duhovnicească, ei îmblânzesc furia păgânilor și alină rănile dezbinărilor dintre creștini. Pe fondul sumbru al Schismei dintre Apusul papal și Răsăritul imperial, ei rezidesc Biserica Moraviei ca o punte dinamică de înfrățire în Europa centrală. Puntea nu poate fi finalizată, iar după moartea lor această Biserică este răsădită în Bulgaria, Serbia și Rusia, dar și în Croația, Cehia și Polonia. Între aceste țări se trage Cortina de litere; Ortodoxia și Catolicismul devin două tabere distincte și rivale.