Condac la Praznicul Cincizecimii
Când Cel Preaînalt, coborându-Se, a amestecat limbile, atunci a despărțit neamurile; iar când a împărțit limbile cele de foc, atunci i-a chemat pe toți la o unire; și cu toții, ca într-un glas, slăvim pe Duhul cel Preasfânt.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Sfinților Apostoli (1, 1-12)

1. Întâia mea carte, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face şi a învăţa
2. până în ziua când S’a înălţat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales,
3. cărora după patima Sa li S’a şi arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se şi vorbindu-le despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu.
4. Şi’n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se’ndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui „pe care aţi auzit-o de la Mine;
5. că Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”.
6. Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp aşeza-vei Tu la loc împărăţia lui Israel?”
7. Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să ştiţi anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus;
8. dar putere veţi primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh şi-Mi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi’n toată Iudeea şi’n Samaria şi pân’la marginea pământului”.
9. Şi acestea zicând, în timp ce ei priveau, S’a înălţat şi un nor L-a luat din ochii lor.
10. Şi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi în haine albe,
11. care au şi zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S’a înălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer”.
12. Atunci ei s’au întors la Ierusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.

Din Evanghelia după Ioan (24, 36-53)

36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
37. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
38. Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am”.
40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.
41. Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42. Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr’un fagure de miere.
43. Şi, luând, a mâncat în faţa lor.
44. Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească”.
45. Atunci le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile.
46. Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi
47. şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48. „Voi sunteţi martorii acestora.
49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”.
50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51. Şi a fost că’n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei şi S’a înălţat la cer.
52. Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53. Şi’n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

A venit şi Simon Petru, urmându-i, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile odihnindu-se; şi marama care fusese pe capul Său nu se odihnea laolaltă cu giulgiurile, ci, învăluită, într’un loc deoparte. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care venise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut. (Ioan 20:6-8)

Ce anume a văzut Ioan în mormânt de l-a făcut să creadă în învierea lui Hristos? Faptul că giulgiurile de in erau așezate într-un singur loc, iar marama nu doar că era pusă separat, ci era și învăluită. Ceea ce s-a întâmplat aici nu implica nici grabă, nici neorânduială. Nici nu era rezultatul acțiunii unor hoți lipsiți de evlavie sau a unor adepți înflăcărați. Pentru că hoții, după ce ar fi dezbrăcat trupul lui Hristos, nu ar fi aranjat cu grijă marama, iar ucenicii devotați nu ar fi cărat trupul Său gol. Ceea ce Ioan a văzut și a crezut a fost o dovadă a ieșirii mărețe a Domnului din mormânt; El a părăsit în deplină putere întunericul mormântului, îmbrăcat în slavă, lăsând în urmă totul așezat în ordine, ca Domn peste haos și moarte.

Astăzi mă rog să facă ordine în gândurile, faptele și cuvintele mele adesea dezordonate. Fie ca harul Său să stăpânească deplin această zi, aducând lumină și ordine acolo unde mai-nainte a fost întuneric și haos. Și lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o. (Ioan 1:5)