Din Faptele Sfinților Apostoli (17, 19-28)

19. Şi l-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag, zicând: „Putem să cunoaştem ce este această nouă învăţătură grăită de tine?;
20. că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să ştim aşadar ce-ar fi să fie acestea…”.
21. Fiindcă toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou.
22. Şi Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni, văd că’ntru toate sunteţi foarte evlavioşi;
23. căci străbătând cetatea voastră şi privind la locurile voastre de’nchinare, am dat şi de un altar pe care era scris: «Dumnezeului Necunoscut». Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiţi fără să-L cunoaşteţi, pe Acela vi-L vestesc eu vouă.
24. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea şi toate cele ce sunt într’însa, fiind El Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,
25. nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El le dă tuturor viaţă şi suflare şi totul,
26. şi dintr’un sânge a făcut tot neamul oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului, aşezându-le vremile cele de mai’nainte rânduite şi hotarele locuirii lor,
27. pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi şi L-or găsi, deşi El nu e departe de fiecare din noi.
28. – Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: «Că neam al Lui suntem şi noi».

Din Evanghelia după Ioan (12, 19-36)

19. Atunci fariseii ziceau între ei: „Vedeţi că’ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s’a dus după el!…”.
20. Şi erau nişte Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se’nchine.
21. Deci aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus”.
22. Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus.
23. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit.
24. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade’n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă.
25. Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, O va păstra pentru viaţa veşnică.
26. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
27. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?… Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta!
28. Părinte, preamăreşte-Ţi numele!…”. Atunci a venit glas din cer, zicând: „L-am şi preamărit, şi iarăşi îl voi preamări!”
29. Iar mulţimea care sta şi care auzise, zicea: „Tunet a fost!” Alţii ziceau: „Înger I-a grăit!”
30. Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32. Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine”.
33. Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.
34. I-a răspuns deci mulţimea: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul Omului?”
35. Atunci le-a zis Iisus: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Şi cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii”. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S’a ascuns de ei.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa