aşa grăieşte Domnul:
Din Faptele Sfinților Apostoli (15, 35-41)
35. Iar Pavel şi Barnaba stăteau în Antiohia, împreună cu mulţi alţii, învăţând şi binevestind cuvântul Domnului.
36. Şi, după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: „Hai să ne întoarcem şi să cercetăm cum se află fraţii noştri în toate cetăţile în care noi am vestit cuvântul Domnului!”
37. Iar Barnaba voia să-l ia cu ei şi pe Ioan cel numit Marcu,
38. dar Pavel cerea să nu-l ia cu ei, fiindcă acela încă din Pamfilia se despărţise de dânşii şi nu venise alături de ei la lucru.
39. Deci s’a iscat neînţelegere între ei, aşa încât s’au despărţit unul de altul; şi Barnaba, luându-l pe Marcu, a plecat cu corabia la Cipru;
40. iar Pavel şi l-a ales pe Sila şi a plecat, încredinţat fiind de către fraţi harului Domnului.
41. Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.
Din Evanghelia după Ioan (10, 27-38)
27. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează.
28. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
29. Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi.
30. Eu şi Tatăl Meu una suntem”.
31. Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui.
32. Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v’am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea?”
33. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu”.
34. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei?
35. Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36. Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
37. Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine;
38. dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl”.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Şi făcându-se seară, I s’au adus mulţi demonizaţi şi El a scos duhurile prin cuvânt şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul Isaia ce zice: Acesta neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre le-a purtat. (Matei 8:16-17)
Iisus ia neputințele noastre asupra Sa și le poartă. Această dăruire de Sine a Dumnezeu-Omului vindecă.
Astăzi pot practica dăruirea de sine în mici modalități, ascultând cu răbdare, punându-i pe ceilalți într-un fel sau altul pe primul loc. Pot să-mi propun să întreb pe cineva ce face și chiar să ascult cu atenție răspunsul său. Poate sun o rudă în vârstă sau singură. Pot să spun o scurtă rugăciune pentru cineva care mi-a greșit, ca unui împreună-nevoitor cu mine. Pot să tac atunci când observ slăbiciunea altcuiva, în loc să o scot în evidență.
Un pic de dăruire de sine, de purtare a poverilor altora, este vindecătoare atât pentru mine, cât și pentru ceilalți din jurul meu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. (Galateni 6:2)
0 Comments