aşa grăieşte Domnul:
Din Faptele Sfinților Apostoli (13, 13-24)
13. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s’a întors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei; şi intrând în sinagogă într’o zi de sâmbătă, s’au aşezat.
15. Şi după citirea legii şi a profeţilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi!
16. Şi ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeu, ascultaţi:
17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinţii noştri, şi pe popor l-a înălţat când era străin pe pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo.
18. Şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie.
19. Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire.
20. Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel profetul.
21. Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.
22. Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, despre care a zis, mărturisind: Aflatu-l-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele.
23. Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.
24. Încă înaintea venirii Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.
Din Evanghelia după Ioan (6, 5-14)
5. Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?”
6. Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă.
7. Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin…”.
8. Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru:
9. „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?…”.
10. Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze”. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s’au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci mii.
11. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia.
12. Iar după ce s’au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva”.
13. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră.
14. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…”.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Multe emoții și gânduri s-au îngrămădit în mintea mea ieri dimineață când am primit vestea unor atacuri teroriste îngrozitoare. Dar, alături de complicațiile geopolitice, pe care le înțeleg foarte puțin, a fost o amintire care mi-a redeșteptat în minte un adevăr simplu: neputința omenească.
De fapt, există două aspecte care par să dezvăluie neputința omului mai mult decât orice altceva, fie în sfera socială, fie politică, bisericească sau personală. Aceste două aspecte sunt: 1. pacea a toată lumea și 2. unirea tuturor. Prin urmare, acestea sunt printre primele lucruri pentru care ne rugăm la începutul Sfintei Liturghii, predându-le milei lui Dumnezeu. Apelăm la El pentru ajutor atunci când nu putem să ne ajutăm singuri. Și totuși trebuie să mărturisesc că, de obicei, acord destul de multă atenție acestei petiții.
Astăzi nu accept de la sine binecuvântările păcii, fiindcă pentru aceasta avem nevoie disperată de ajutorul și îndurările Domnului: Pentru pacea a toată lumea, pentru statornicia sfintelor lui Dumnezeu biserici și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
0 Comments