aşa grăieşte Domnul:
Din Faptele Sfinților Apostoli (14, 6-18)
6. ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi’n ţinutul dimprejur;
7. şi binevesteau acolo.
8. Şi în Listra era şezând jos un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată.
9. El îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar acesta, cătând spre el şi văzând că are credinţă să fie vindecat,
10. a zis cu glas puternic: „Ridică-te drept pe picioarele tale!” Şi el a sărit şi a umblat.
11. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, şi-au ridicat glasul în limba licaonă, zicând: „Zeii, luând chip de oameni, s’au coborât la noi…”.
12. Şi pe Barnaba îl numeau Zeus; iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului.
13. Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus la porţi tauri şi cununi şi împreună cu mulţimile voia să le aducă jertfă.
14. Şi auzind apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au rupt veşmintele şi au sărit în mulţime, strigând
15. şi zicând: „Bărbaţilor, de ce faceţi asta?… Şi noi suntem oameni tot atât de pătimitori ca şi voi, care însă vă binevestim vouă ca de la deşertăciunile acestea să vă întoarceţi către Dumnezeul Cel-Viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într’însele
16. şi Care’n veacurile trecute a lăsat ca toate neamurile să meargă’n căile lor,
17. deşi El pe Sine nu S’a lăsat nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană şi de bucurie”.
18. Şi acestea zicând, de-abia au potolit mulţimile să nu le aducă jertfă.
Din Evanghelia după Ioan (7, 14-30)
14. Iar la jumătatea sărbătorii, Iisus S’a suit în templu şi învăţa.
15. Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?”
16. Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis.
17. De voieşte cineva să-I facă voia, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc.
18. Cel care grăieşte de la sine îşi caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi nedreptate într’Însul nu se află.
19. Oare nu Moise v’a dat legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?…”.
20. Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te ucidă?…”.
21. Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi.
22. De aceea v’a dat vouă Moise tăierea’mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinţi – şi-i faceţi omului tăierea’mprejur sâmbăta.
23. Dacă sâmbăta primeşte omul tăierea’mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg?
24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecată dreaptă judecaţi!”
25. Deci ziceau unii dintre Ierusalimiteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă?
26. Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?;
27. numai că pe el îl ştim de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde e”.
28. Atunci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi pe Mine!… şi ştiţi de unde sunt?… Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce M’a trimis, pe Care voi nu-L ştiţi;
29. Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi El M’a trimis!”
30. Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?…”. Dar Iisus nu i-a răspuns. Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?” Iisus a răspuns: „Asupra Mea n’ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. De aceea, cel care M’a dat în mâna ta, mai mare păcat are”. Din clipa aceea, Pilat căuta să-L elibereze; dar Iudeii strigau, zicând: „Dacă-l eliberezi, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” (Ioan 19:9-12)
Astăzi reflectez la personalitatea tragică a lui Pontiu Pilat. Pe de o parte, Pilat nu este un super-răufăcător. La urma urmei, Pilat căuta să-L elibereze. Putem vedea că Pilat este în dilemă; conștiința îi spune că prizonierul lui nu are nicio vină. Cu toate acestea, în cele din urmă, el se alătură cerințelor evreilor, împotriva propriei conștiințe, pentru că prioritatea lui Pilat era poziția sa, statutul său oficial. Este preocupat să-l afirme și este preocupat să-l păstreze. Rețineți că accentul în întrebarea lui Pilat mie nu-mi vorbești? este pe mie. El este orbit de propria mândrie opunându-se Autorității Superioare care îi vorbește prin conștiința sa, prin visul soției sale și prin Însuși Prizonierul care îi reamintește lui Pilat de autoritatea de sus.
Azi îmi amintesc, indiferent de statutul meu sau de fărâma de autoritate pe care o am – fie în profesia mea, în comunitatea mea, fie în familia mea -, să nu fiu orbit față de Hristos, Care poate stă înaintea mea și îmi vorbește prin cineva care nu are statutul meu sau fărâma mea de autoritate. Astăzi recunosc Singurul Izvor al autorității și aud vocea Lui în toate acțiunile și atitudinile mele față de orice persoană cu care mă întâlnesc.
0 Comments