Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Sfinților Apostoli (6, 8-15; 7, 1-5, 47-60)

8. Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.
9. Şi s’au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberţilor şi a Cireneilor şi a Alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, care se luau la întrebări cu Ştefan
10. şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care el vorbea.
11. Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: „L-am auzit grăind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu”.
12. Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu.
13. Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: „Acest om nu încetează a grăi cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt şi a legii.
14. Că l-am auzit zicând că Iisus, acest Nazarinean, va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise”.
15. Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger.
1. Şi a zis arhiereul: „Adevărate sunt acestea?”
2. Iar el a zis: „Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei i S’a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran,
3. şi i-a zis: Ieşi din ţinutul tău şi din rudenia ta şi vino în ţinutul pe care ţi-l voi arăta Eu.
4. Atunci, ieşind din ţinutul Haldeilor, a locuit în Haran. Iar după moartea tatălui său l-a strămutat de acolo în ţinutul acesta pe care-l locuiţi voi acum.
5. Şi nu i-a dat în el moştenire nici un pas de pământ, dar i-a făgăduit că i-l va da spre stăpânire lui şi seminţiei lui de după el, cu toate că n’avea copil.
47. Dar casa I-a zidit-o Solomon.
48. Cel-Preaînalt însă nu locuieşte în case făcute de mâini, după cum zice profetul:
49. Cerul este tronul Meu, iar pământul, aşternut al picioarelor Mele. Ce casă îmi vei zidi tu Mie – zice Domnul –, sau: care este locul odihnei Mele?
50. Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?
51. Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea Îi staţi împotrivă Duhului Sfânt; precum părinţii voştri, aşa şi voi!
52. Pe care dintre profeţi nu l-au prigonit părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v’aţi făcut voi acum,
53. voi, cei ce’n rânduială de la îngeri aţi primit legea şi n’aţi păzit-o!”
54. Iar ei, auzind acestea fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
56. Şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”
57. Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi’ntr’un cuget s’au năpustit asupra lui.
58. Şi scoţându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59. Şi îl loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!”
60. Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!…”. Şi zicând acestea, a adormit.

Din Evanghelia după Ioan (4, 46-54)

46. Şi a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s’a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte.
48. Şi Iisus i-a zis: „Dacă n’aţi vedea semne şi minuni, n’aţi crede”.
49. Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul…”.
50. Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!” Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.
51. Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte.
52. Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”.
53. Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut, el şi toată casa lui.
54. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

„Iar dacă s’a făcut dimineaţă, Iisus a stat pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Iisus. Atunci le-a zis Iisus: „Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”. Iar El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla”. Deci ei au aruncat-o, şi nu mai puteau s’o tragă de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul acela pe care-l iubea Iisus i-a zis lui Petru: „Domnul este!” Deci Petru, auzind că Domnul este, şi-a încins haina, că era dezbrăcat, şi s’a aruncat în mare.” (Ioan 21:4-7)

În acel moment, Petru era gol în mai multe privințe, pentru că a simțit rușinea de a se fi lepădat de trei ori pe Domnul în timpul Pătimirii Sale. Și totuși, când Domnul înviat apare la țărmul mării, iar Petru aude că este Domnul, Apostolul cel ce se lepădase aruncă pur și simplu niște haine pe el și sare în mare pentru a-L întâmpina; pentru a îndrepta lucrurile.

Atâtea s-au schimbat în privința omenirii lepădate de când Adam cel căzut s-a ascuns de Domnul Dumnezeu în grădină, din cauza goliciunii sale. Atunci când Dumnezeu l-a strigat pe Adam: Unde ești?, Adam a răspuns: Glasul Tău l-am auzit purtându-se prin rai şi m’am temut, pentru că sunt gol, şi m’am ascuns. (Facerea 3:10) Pe de altă parte, Petru cel ce se lepădase știe mai bine. Știe că poate să se îmbrace și să se înfățișeze înaintea unui Domn Care-i primește și vindecă pe cei căzuți. Iar acolo, pe plajă, la un foc de cărbune cu pește și pâine, Domnul înviat îl invită pe Petru, împreună cu ceilalți ucenici, să prânzească cu El. Iar la scurt timp după aceea, Hristos are o discuție cu Petru și îi permite apostolului să-și reafirme dragostea față de Domnul.

Astăzi îmi amintesc de ceea ce știa bine Petru, atât înainte, cât și după căderea lui: nu trebuie să mă ascund de Domnul meu, oricât ar fi rușinea mea. Eu mă pot îmbrăca și înfățișa și pot găsi reconciliere și vindecare la masa Lui. Eu n’am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă, îmi spune Hristos. (Luca 5:32)