aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (12, 28; 13, 1-8)
28. De aceea, pentru că noi primim o împărăţie de nezdruncinat, să mulţumim prin aceea că’ntru evlavie şi frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă.
1. Să dăinuie iubirea frăţească.
2. Nu uitaţi iubirea de străini; că prin aceasta unii, fără s’o ştie, au găzduit îngeri.
3. Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi legaţi împreună cu ei; de cei ce’ndură rele, de vreme ce şi voi sunteţi în trup.
4. Cinstită’ntru totul să fie căsnicia, şi patul ei fie ne’ntinat, căci Dumnezeu îi va judeca pe desfrânaţi şi pe adulteri.
5. Purtarea să vă fie fără iubire de arginţi; mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţi, căci Însuşi El a zis: Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi,
6. aşa ca noi să putem avea curajul de a zice: Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?
7. Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, cei ce v’au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire luând seama, urmaţi-le credinţa.
8. Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci.
Din Evanghelia după Ioan (11, 1-45)
1. Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.
2. Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.
3. Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav”.
4. Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu”.
5. Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era.
7. Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea”.
8. Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?…”.
9. A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într’o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi;
10. dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el”.
11. Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc”.
12. Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa”.
13. Iisus însă vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn.
14. Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit;
15. şi Mă bucur pentru voi că Eu n’am fost acolo, pentru ca voi să credeţi… Dar să mergem la el”.
16. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!”
17. Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt.
18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19. Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor.
20. Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă.
21. Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit.
22. Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da”.
23. Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia”.
24. Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi”.
25. Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi;
26. şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?”
27. Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.”
28. Şi zicând aceasta, s’a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”.
29. Aceea, de cum a auzit, s’a sculat degrabă şi a venit la El.
30. Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31. Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s’a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32. Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit”.
33. Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S’a tulburat întru Sine.
34. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Zisu-I-au: „Doamne, vino şi vezi”.
35. Iisus a lăcrimat.
36. Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!”
37. Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?…”.
38. Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea.
39. Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi…”.
40. Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte, mulţumescu-Ţi că M’ai ascultat;
42. Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu M’ai trimis”.
43. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!”
44. Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”
45. Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu-i nici o mântuire.” (Psalmii 145:3)
Acest verset mă avertizează că am așteptări necorespunzătoare de la ceilalți oameni, inclusiv de la mine. Și prin „necorespunzătoare” mă refer la felul în care ne punem încrederea în Dumnezeu, Cel la Care ne este salvarea. Cuvântul salvare/ mântuire (din latinescul salvus, adică sănătos sau deplin) se referă la procesul de recuperare sau restaurare a sănătății noastre. Deși Dumnezeu lucrează cu adevărat prin alte persoane în acest proces, harul Lui este cel care aduce vindecare și recuperare prin interacțiunea cu oamenii și în mijlocul lor.
Astăzi caut să las harul lui Dumnezeu în contextul tuturor relațiilor mele, fie cu mine, fie cu alți oameni. Niciun om nu poate umple gaura din inima mea atunci când se îndepărtează și caută împlinirea în afara lui Dumnezeu, în împovărătoare încredere în sine sau codependență omenească.
Astăzi, mai degrabă, iau asupra mea jugul Lui și îl port în toate relațiile mele. Jugul Lui mă eliberează de poverile interacțiunii cu oamenii mai puțin folositoare de suflet, aducându-mi vindecare și pace. „Luaţi jugul Meu asupra voastră; şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!” (Matei 11:29)
0 Comments