Traian Dorz
Mare Dumnezeu și Mântuitor al nostru, Iisuse Doamne, Îți mulțumim că ne-ai dat și nouă prilejul să vedem cât de adevărat este Cuvântul Tău.

aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Isaia (65, 8-16)

8. Acestea zice Domnul: – Aşa cum o boabă de strugure se află’n ciorchine şi ei vor zice: – „Să n’o strici, că binecuvântare se află într’însa!”, tot astfel voi face Eu de dragul celui ce-Mi slujeşte: de dragul lui Eu nu-i voi nimici pe toţi.
9. Şi voi scoate la faţă seminţia ce vine din Iacob şi din Iuda şi ei vor moşteni muntele Meu cel sfânt: aleşii Mei şi servii Mei îl vor moşteni şi vor locui acolo.
10. Şi turme de oi vor fi în pădure, iar valea Acorului va fi loc de popas pentru cirezile poporului Meu, pentru cei ce M’au căutat.
11. Dar pe voi, cei ce M’aţi părăsit şi muntele Meu cel sfânt l-aţi dat uitării, pe voi, cei care gătiţi masă diavolului şi prinoase de băuturi îi turnaţi Norocului,
12. pe voi aceştia vă voi da pe seama săbiei: toţi veţi cădea înjunghiaţi; că Eu v’am chemat, dar voi n’aţi auzit, Eu v’am grăit, dar voi n’aţi ascultat şi răul în faţa Mea l-aţi făcut şi aţi ales lucrurile pe care Eu nu le-am voit.
13. De aceea, aşa zice Domnul: – Iată, servii Mei vor mânca, dar voi veţi flămânzi; iată, servii Mei vor bea, dar voi veţi înseta; iată, servii Mei se vor veseli, dar voi veţi fi ruşinaţi;
14. iată, servii Mei cu bucurie se vor bucura, dar voi veţi striga din durerea inimii voastre şi din zdrobirea duhului vostru veţi urla.
15. Căci numele vostru îl veţi lăsa spre saţiu aleşilor Mei, dar pe voi Domnul vă va da pierzării, iar servii Mei vor fi numiţi cu nume nou;
16. ei, cei ce vor fi binecuvântaţi pe pământ; căci ei îl vor binecuvânta pe adevăratul Dumnezeu, iar cei ce jură aici, pe pământ, vor jura pe Dumnezeu cel adevărat; că necazul de ieri îl vor uita şi’n inima lor nu va pătrunde.

Din Cartea Facerii (46, 1-7)

1. Astfel a pornit Israel la drum, cu tot ce avea. Sosit la Beer-Şeba, a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac.
2. Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea’n vedenie: „Iacobe, Iacobe!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!”
3. Şi [Dumnezeu] a zis: „Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo voi face Eu din tine popor mare.
4. Eu Însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt şi tot Eu te voi înălţa, iar Iosif îşi va pune mâinile pe ochii tăi”.
5. Iacob şi-a ridicat apoi tabăra de la Beer-Şeba, iar fiii lui Israel l-au urcat pe Iacob, tatăl lor, şi pe pruncii şi femeile lor, în căruţele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă.
6. Luându-şi ei averile şi toate vitele pe care le agonisiseră în ţara Canaanului, au venit în Egipt, Iacob şi tot neamul său împreună cu el:
7. feciorii săi cu el, şi fiii feciorilor săi, fiicele lui şi fetele feciorilor săi; pe tot neamul său l-a adus cu sine în Egipt.

Din Proverbele lui Solomon (23, 15-25; 24, 1-5)

15. Fiule, dacă inima ta e înţeleaptă, şi inima mea o vei înveseli
16. şi buzele tale vor sta de vorbă cu buzele mele – dacă vor fi drepte.
17. Inima ta să nu-i pizmuiască pe păcătoşi, ci’n toată vremea fii în frica Domnului.
18. Că dacă vei păzi aceste lucruri, vei avea urmaşi şi nădejdea ta va rămâne statornică.
19. Ascultă, fiule, şi fii înţelept şi cugetele inimii tale le îndreaptă.
20. Nu fi beţiv, nici să te’ntinzi la sfătoşenii şi la cumpărături de cărnuri;
21. că tot beţivul şi destrăbălatul vor sărăci şi tot leneşul va pune pe el haine cârpite şi zdrenţe.
22. Fiule, ascultă-l pe tatăl tău, cel care ţi-a dat naştere, şi nu te sfii de maică-ta pentru aceea că a îmbătrânit.
23. Agoniseşte-ţi adevărul şi nu vinde înţelepciunea, învăţătura şi ştiinţa.
24. Un tată drept împarte hrană bună, iar sufletul său se veseleşte de fiul înţelept.
25. Veselească-se tatăl tău şi mama ta de tine şi să se bucure aceea care te-a născut.
1. Fiule, nu-i invidia pe oamenii răi, nici nu pofti să le fii alături.
2. Că inima lor cugetă minciuni, iar buzele lor grăiesc numai prostii.
3. O casă se zideşte cu înţelepciune şi prin cunoaştere se întăreşte.
4. Prin pricepere se umplu cămările cu toată bogăţia scumpă şi bună.
5. Un om înţelept e mai bun decât unul tare şi unul cu mintea’ntreagă decât o moşie întinsă.

Meditații, rugăciuni și cântări din psalmi, Traian Dorz

„Apele lor au vuit şi s’au tulburat, de tăria Lui munţii s’au cutremurat.” (Psalmii 45:3)

Adevărata credință este ca adevărata dragoste: statornică pe totdeauna, în orice vreme, în orice stare, în ori ce loc și în orice întâmplare. Adevăratul credincios nu pune condiții lui Dumnezeu: cât să creadă, până când – și din ce loc să nu mai creadă ca la început sau cât loc din inimă și din viață să-I dea. Ci primește el condițiile puse de Hristos oricui care crede și care vrea să-L urmeze pe El.

Dacă Domnul Hristos spune: Doresc ca tu să mă iubești pe Mine mai mult decât pe părinții tăi sau pe soția ta sau pe copiii tăi, decât casa ta sau averea ta sau frații și surorile tale sau chiar mai mult decât viața ta (Matei 10, 37; Marcu 10, 29-30; Luca 14, 26), atunci adevăratul credincios răspunde hotărât și sincer: Da, Doamne Iisuse! Doresc din adâncul inimii mele să Te iubesc așa! Ajută-mă să Te pot iubi așa!

Dacă Domnul Iisus Hristos îi cere: Fii credincios până la moartepână la moarte, nu numai până la sânge, nu numai până la răpirea averii tale, nu numai până la batjocuri și prigoane, nu numai până la un loc, ci până la sfârșit (Apocalipsa 2, 10); Evrei 12, 4; Evrei 10, 34; Matei 5, 10; 1 Petru 1, 9), atunci adevăratul credincios va răspunde tot așa de sincer și de hotărât: O, Doamne Iisuse, eu doresc din adâncul inimii mele să-i fiu credincios în orice vreme, chiar dacă ar trebui să trec prin botezul cel de foc cu care ai fost botezat și Tu și chiar dacă va trebui să beau paharul cel amar pe care l-ai băut și Tu (Matei 20, 22). Te rog numai să mă ajuți Tu ca eu să-Ți pot fi un credincios statornic, așa cum ceri și dorești Tu, Doamne Iisuse, în orice vreme și în orice loc, chiar dacă mi s-ar întâmpla orice din pricina credinței mele în Tine…

Fericit este sufletul credincios care simte și gândește în felul acesta și care nu numai că zice din gură, dar și face din inimă aceasta. Fericit este acela care nu-și slăbește, nu-și schimbă și nu își calcă niciodată credința lui de la început și legământul lui dintâi. Care nu privește nici la vânturi și nici la valuri, ci numai la Hristos.