Traian Dorz
Doamne, deschide ochii fiecărui om să vadă că tot ce are bun și drag vine de la Tine și i-l păstrezi Tu. Ca văzând, să recunoască și, recunoscând, să se închine Ție și să preamărească Numele Tău. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Isaia (58, 1-14)

1. Strigă puternic şi nu te opri!; ca pe o trâmbiţă înalţă-ţi glasul şi spune-i poporului Meu păcatele lui şi casei lui Iacob fărădelegile sale!
2. Ei Mă caută zi de zi şi doresc să-Mi ştie căile, ca un popor care a săvârşit dreptate şi judecata Dumnezeului său n’a părăsit-o; ei cer acum de la Mine judecată dreaptă şi doresc să se apropie de Dumnezeu,
3. zicând: „De ce-am postit noi, dacă Tu n’ai văzut? de ce ne-am umilit noi sufletele, dacă Tu n’ai ştiut?…”. Nu: în zilele voastre de post vă faceţi voile voastre şi-i pişcaţi pe cei ce sunt în puterea voastră.
4. Dacă postiţi pentru certuri şi judecăţi şi-l bateţi cu pumnii pe cel obidit, de ce-Mi aduceţi Mie postul, aşa cum o faceţi astăzi, ca vocea voastră să se audă strigând?
5. Nu postul acesta l-am ales Eu, nici o astfel de zi în care omul să-şi necăjească sufletul; chiar dacă-ţi vei îndoi gâtul ca un cârlig şi chiar dacă ai pune sub tine sac şi cenuşă, nici chiar aşa nu puteţi pretinde că postul vostru e primit.
6. Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul; ci tu dezleagă orice legătură a nedreptăţii, dezleagă nodurile cu silnicie înnodate, lasă-i liberi pe cei striviţi în legături şi rupe toate înscrisurile cu socoteli nedrepte.
7. Frânge pâinea pentru cel flămând şi adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost; dacă vezi pe cineva gol, îmbracă-l şi nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta se va deschide ca o dimineaţă şi sănătatea ta curând va răsări şi dreptatea ta îţi va merge înainte şi slava lui Dumnezeu te va înconjura.
9. Atunci vei striga şi Dumnezeu te va auzi, şi’n timp ce tu încă grăieşti, El va zice: „Iată, Eu sunt aici”. Dacă tu te lepezi de ceea ce te ţine legat şi de mâna ta cea hrăpăreaţă şi de cuvântul cârtitor,
10. dacă din inimă îi vei da pâine celui flămând şi dacă vei mulţumi sufletul necăjit, atunci lumina ta va străluci în întuneric şi întunericul tău va fi precum amiaza;
11. şi Dumnezeul tău va fi cu tine pururea, iar tu te vei sătura după cum îţi pofteşte sufletul şi oasele tale se vor îngrăşa şi vor fi ca o grădină bine adăpată şi ca un izvor a cărui apă nu scade; şi oasele tale ca iarba vor odrăsli şi se vor îngrăşa şi neamurile neamurilor vor moşteni.
12. Şi vechile tale dărâmături se vor zidi şi temeliile vor dura de-a lungul tuturor generaţiilor; tu te vei numi dregător al celor stricate şi cărările ferite pe mijloc ţi le vei face umblate.
13. Dacă-ţi vei da piciorul înapoi de pe zilele odihnei aşa ca’n ziua cea sfântă să nu faci ce-ţi place ţie, şi dacă zilele odihnei le vei numi „desfătare”, „sfinte” Dumnezeului tău; dacă piciorul nu ţi-l vei mişca la lucru şi nici din gura ta nu vei grăi cuvânt cu mânie,
14. atunci vei nădăjdui în Domnul şi El te va ridica la bunătăţile pământului şi te va hrăni cu moştenirea lui Iacob, părintele tău; căci gura Domnului a grăit acestea.

Din Cartea Facerii (43, 26-31; 45, 1-16)

26. Când Iosif a venit acasă, ei în casă i-au înfăţişat darurile pe care le aveau în mâini şi i s’au închinat cu faţa pân’ la pământ.
27. Iar el i-a întrebat: „Cum vă aflaţi?” Apoi a zis: „Dar bătrânul vostru tată, de care mi-aţi vorbit deunăzi, e sănătos? mai trăieşte?”
28. Ei au zis: „Robul tău, tatăl nostru, e sănătos, încă trăieşte”. Şi Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!” Iar ei s’au plecat şi i s’au închinat.
29. Dar dacă Iosif şi-a ridicat ochii, l-a văzut pe Veniamin, fratele său de-o mamă, şi a zis: „El e fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aţi spus că-l veţi aduce la mine?”… Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”
30. Dar Iosif era atât de tulburat încât de dragul fratelui său i se zbătea inima şi-l podidea plânsul. Şi a fugit în odaie şi a plâns acolo.
31. Apoi, spălându-şi faţa, a ieşit; şi, stăpânindu-se, a zis: „Aduceţi bucatele!”
1. Atunci Iosif nu s’a mai putut stăpâni faţă de toţi cei ce erau acolo şi a strigat: „Afară de la mine toată lumea!” Aşa că nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li s’a descoperit fraţilor săi.
2. Plângând, şi-a ridicat el glasul, şi toţi Egiptenii au auzit, şi s’a auzit şi’n casa lui Faraon.
3. Şi a zis Iosif către fraţii săi: „Eu sunt Iosif!… Tata mai trăieşte?” Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, căci deodată’ncremeniseră’nainte-i.
4. Şi Iosif a zis către fraţii săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s’au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut pentru Egipt.
5. Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m’aţi vândut aici, fiindcă spre păstrarea vieţii m’a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră.
6. Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie pe pământ, şi încă cinci ani mai sunt în care nici arătură nu va fi, nici seceriş.
7. Căci Dumnezeu m’a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze vouă o rămăşiţă pe pământ şi viaţa să v’o păzească spre marea urmare.
8. Aşadar, nu voi m’aţi trimis aici, ci Dumnezeu; şi El m’a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului.
9. Grăbiţi-vă dar să vă duceţi la tatăl meu şi să-i spuneţi: – Aşa zice fiul tău, Iosif: Dumnezeu m’a făcut domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine, nu zăbovi.
10. Vei locui în ţinutul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale;
11. acolo te voi hrăni – căci vor mai fi încă cinci ani de foamete –, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale…
12. Iată, ochii voştri văd, ca şi ochii fratelui meu Veniamin, că gura mea este cea care vă grăieşte.
13. Povestiţi-i deci părintelui meu toată slava mea cea din Egipt şi tot ce-aţi văzut, şi grăbiţi-vă să-l aduceţi pe părintele meu aici!”
14. Şi căzând el apoi pe grumazul lui Veniamin, fratele său, a plâns; iar Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui.
15. Şi i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns asupră-le; după care şi fraţii săi au grăit cu el.
16. Iar vestea a pătruns în casa lui Faraon: „Au venit – se spunea – fraţii lui Iosif!” Iar Faraon şi curtenii săi s’au bucurat.

Din Proverbele lui Solomon (21, 23-31; 22, 1-5)

23. Cel ce-şi păzeşte gura şi limba îşi păzeşte sufletul de necaz.
24. Un om îndrăzneţ şi încrezut şi obraznic se cheamă ciumă, iar cel ce ţine minte răul e un nelegiuit.
25. Poftele îl omoară pe cel trândav, căci mâinile lui nu se hotărăsc să facă ceva.
26. Necredinciosul doreşte zilnic pofte rele, iar dreptul miluieşte fără scumpătate şi se’ndură.
27. Jertfele necredincioşilor urâciune Îi sunt Domnului, pentru că ei le aduc în chip nelegiuit.
28. Martorul mincinos va pieri, dar omul ascultător ia seama la ce grăieşte.
29. Omul necredincios cu neruşinare îţi iese’nainte, dar dreptul îşi cunoaşte el însuşi căile.
30. Împotriva necredinciosului nu există înţelepciune, nici curaj şi nici sfat.
31. Calul e pregătit pentru ziua războiului, dar ajutorul e de la Domnul.
1. Un nume bun e mai de preţ decât bogăţia multă, şi un dar bun, decât argintul şi aurul.
2. Bogatul şi săracul s’au întâmpinat laolaltă, dar Domnul este Cel ce pe amândoi i-a făcut.
3. Iscusitul, văzându-l pe omul rău că rău se chinuieşte, scoate el însuşi o învăţătură, dar cei nepricepuţi trec mai departe spre paguba lor.
4. Frica de Domnul e odrasla înţelepciunii, ca şi bogăţia, mărirea şi viaţa.
5. Ciulini şi laţuri sunt în căile strâmbe, dar cel ce-şi păzeşte sufletul se va feri de ele.

Meditații, rugăciuni și cântări din psalmi, Traian Dorz

„Dumnezeul nostru este scăpare şi putere, ajutor în necazurile cele ce cu putere se abat asupra noastră.” (Psalmii 45:1)

Cu cât înaintează un om pe calea vieții și pe calea credinței, cu cât i se deschid ochii mai bine și mintea mai larg, cu atâta vede mai limpede lucrarea ocrotitoare a lui Dumnezeu și grija iubirii Sale ajutătoare în toate căile și în toate zilele prin care a trecut și trece. O minte sănătoasă și deschisă nu poate să nu descopere zilnic nenumărate forme în care purtarea de grijă plină de bunătate a lui Dumnezeu trimite fiecăruia ajutorul Său, fără de care n-ar putea exista nici viață, nici bucurie, pentru nicio ființă de pe pământ și din el.

Ce-ar face omenirea întreagă fără ajutorul pe care Dumnezeu i-l trimite în fiecare clipă și neîncetat prin soarele Său, prin apa Sa, prin aerul Său, prin pâinea Sa…, prin ocrotirea de relele ce i s-ar putea întâmpla în atâtea feluri. Dacă numai o zi am fi lipsiți de aceste binefaceri ale lui Dumnezeu, dar ce zicem noi: o zi, dacă numai un minut ne-ar lipsi, ce-ar mai fi pe pământ în minutul următor? Dar în ziua următoare?  Dacă numai o zi sau un minut chiar am fi lipsiți de harul Prezenței Lui, de harul ocrotirii mâinilor Sale, de harul apărării Lui, al milei Lui și al îndelungii Lui răbdări plină de bunătate, nu vă cutremurați, oare, de groază, gândindu-vă ce s-ar putea întâmpla cu fiecare din noi și cu toți la un loc dacă, numai o clipă, ne-ar părăsi Dumnezeu?!