aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (41, 4-14)
4. Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi cu cei din urmă.
5. Ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată!
6. Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zic: «Curaj!»
7. Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală, zicând: «Îmbinarea este bună». Şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.
8. Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!…
9. Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat;
10. Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.
11. Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi!
12. Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine.
13. Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: «Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!»
14. Nu-ţi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel.
Din Cartea Facerii (17, 1-9)
1. Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană;
2. Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare».
3. Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis:
4. «Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare,
5. Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.
6. Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine.
7. Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.
8. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu».
9. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: «Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu.
Din Proverbele lui Solomon (15, 20-33; 16, 1-9)
20. Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
21. Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă.
22. Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
23. Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei!
24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
25. Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei.
26. Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
27. Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.
28. Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.
29. Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30. O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.
31. Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.
32. Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.
33. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.
1. În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.
2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.
3. Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti.
4. Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
5. Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
6. Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.
7. Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.
8. Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.
9. Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:13-17)
Astăzi remarc faptul că, deși Sfântul Pavel folosește aici termeni din imagistica militară, el vorbește despre pace; despre Evaghelia păcii. El mă cheamă să trăiesc în pace cu oamenii din jurul meu, amintindu-mi că orice pierdere a păcii, orice tulburare pe care o trăiesc din cauza celorlalți este în mine, în inima mea. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Astăzi, dacă mă simt frustrat, supărat sau deranjat de vreo persoană, instituție sau situație din viața mea, mi se reamintește să privesc în lăuntrul meu și să dăruiesc lumina Evangheliei păcii în orice împrejurare sau relație. Asta nu înseamnă că trebuie să mă prefac că ceilalți din jurul meu sunt perfecți, ci că nu sunt chemat să le țin socoteala căilor. Sunt chemat să am grijă de calea mea, cu ajutorul Lui, cu sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, care mă îmbracă în adevăr, neprihănire, credință și cu toate armele lui Dumnezeu. Astăzi Îl las să mă înarmeze în pacea Sa.
0 Comments