Rugăciune a Sf. Efrem Sirul
Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc (κατακρίνειν) pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către evrei a Sf. Ap. Pavel (10, 32-38)

32. Amintiţi-vă însă de zilele de dinainte când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o grea luptă cu suferinţele,
33. uneori în faţa lumii fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori făcându-vă părtaşi cu cei ce sufereau în acest fel.
34. Că’mpreună aţi pătimit cu cei închişi, şi cu bucurie aţi primit răpirea averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai bună şi care rămâne.
35. Aşadar, nu vă lepădaţi încrederea, aceasta având o mare răsplată.
36. Fiindcă nevoie aveţi de răbdare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de făgăduinţă.
37. Că încă puţin, foarte puţin, şi Cel ce va să vină va veni şi nu va’ntârzia;
38. cel drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el.

Din Evanghelia după Ioan (2, 14-17)

14. Şi în trecere l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă şi i-a zis: „Vino după Mine!” Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul.
15. Şi pe când şedea El la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi; că mulţi erau aceştia şi-I urmau.
16. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui: „De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
17. Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi am venit să-i chem la pocăinţă”.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Şi s’au apropiat Luca și Cleopa de Emaus, satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s’a plecat ziua”. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi a fost că’n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. Şi s’au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S’a făcut nevăzut. (Luca 24:28-31)

Pe drumul către Emaus, Domnul înviat Se alătură lui Luca și Cleopa, doi dintre ucenicii lui Hristos, tâlcuindu-le lor din toate Scripturile cele despre El. Ei nu L-au recunoscut, deși inima lor ardea în timp ce El vorbea.

Ochii li se deschid și ei primesc darul de a-L vedea abia mai târziu, când, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor. Învierea Sa a fost începutul unei noi ere, timpul Bisericii, în care ni se dă darul vederii Lui la un nivel nou, sacramental. Noi Îl vedem în Taine, în special în frângerea pâinii, adică în Euharistie.

Inima mea, într-adevăr, arde atunci când aude Cuvântul lui Dumnezeu. Dar acest Cuvânt mă pregătește pentru o vedere mai profundă, pentru a-L vedea pe Domnul înviat așa cum acești ucenici L-au văzut pe El, prin participarea fizică la a Sa frângere a pâinii. Acesta este motivul pentru care în Dumnezeiasca noastră Liturghie avem mai întâi Liturghia Cuvântului, când se citesc pericope din Apostol și Evanghelie, și apoi binecuvântarea, frângerea și dăruirea Pâinii Sale, în Sfânta Împărtășanie.

În această Duminică voi auzi Cuvântul Lui și voi lua parte la Cina Lui, așa cum au făcut ucenicii. El poate și vrea să ne deschidă ochii așa cum a făcut cu ucenicii, pentru că Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același.