aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (11, 10-16; 12, 1-2)
10. Şi’n ziua aceea va fi rădăcina lui Iesei, El, Cel ce Se va ridica să domnească peste neamuri; în El vor nădăjdui neamurile, şi plină de slavă îi va fi odihna.
11. Şi’n ziua aceea va fi că Domnul îşi va arăta iarăşi mâna, ca să-Şi arate râvna pentru rămăşiţa rămasă a poporului Său, cea care va rămâne de la Asirieni şi din Egipt şi din Babilon şi din Etiopia şi de la Elamiţi, de la Soare-Răsare şi din Arabia.
12. Şi semn va ridica întru neamuri, şi pe cei pierduţi ai lui Israel îi va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Iuda îi va strânge din cele patru laturi ale pământului.
13. Gelozia lui Efraim se va spulbera, iar vrăjmaşii lui Iuda vor pieri; Efraim nu-l va mai gelozi pe Iuda, iar Iuda nu-l va mai necăji pe Efraim.
14. Şi vor zbura pe corăbiile Filistenilor şi’n acelaşi timp vor prăda marea şi pe cei ce vin de la Soare-Răsare şi Idumeea; şi-şi vor întinde mâinile întâi asupra lui Moab, dar fiii lui Amon li se vor supune primii.
15. Şi va pustii Domnul marea Egiptului, şi mâna peste Râu Şi-o va pune cu vânt năprasnic şi va lovi cele şapte braţe ale lui cât să fie trecute cu piciorul.
16. Şi trecătoare va fi pentru poporul Meu cel rămas în Egipt; lui Israel îi va fi, ca în ziua când a ieşit el din ţara Egiptului.
1. Şi’n ziua aceea vei zice: – Pe Tine Te voi binecuvânta, Doamne, că Te-ai mâniat pe mine, dar Ţi-ai întors mânia şi m’ai miluit.
2. Iată, Dumnezeul meu e Mântuitorul meu; în El voi nădăjdui şi’ntru El mă voi mântui şi nu mă voi teme, căci Domnul e slava mea şi lauda mea şi El mi S’a făcut mie spre mântuire.
Din Cartea Facerii (7, 11-24)
11. În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, în chiar ziua aceea s’au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi jgheaburile cerului s’au deschis;
12. şi a plouat pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
13. În chiar ziua aceea a intrat Noe în corabie, precum şi Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor săi.
14. Şi toate fiarele după fel şi toate dobitoacele după fel şi toate târâtoarele ce se târăsc pe pământ după fel şi toate înaripatele după fel
15. au intrat la Noe în corabie, două câte două din tot trupul care are’n el suflare de viaţă.
16. Şi cele ce-au intrat – o parte bărbătească şi-o parte femeiască din tot trupul – au intrat precum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. Şi Domnul Dumnezeu i-a închis corabia pe dinafară.
17. Şi a fost potopul pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi apele au crescut şi au ridicat corabia şi ea s’a înălţat deasupra pământului.
18. Şi s’au înstăpânit apele şi-au tot crescut pe pământ; şi corabia se purta pe deasupra apelor.
19. Şi-atât de mult s’au înstăpânit apele pe pământ, încât toţi munţii cei înalţi care erau sub cer s’au acoperit;
20. cu cincisprezece coţi s’a ridicat apa deasupră-le şi toţi munţii cei înalţi s’au acoperit.
21. Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, dobitoacele, fiarele, toate vietăţile ce mişună pe pământ, şi toţi oamenii;
22. toate cele ce aveau în nări suflare de viaţă, toate cele ce erau pe pământ uscat, toate au murit.
23. Şi s’a stins toată fiinţa ce se afla pe faţa’ntregului pământ, de la om pân’ la dobitoc şi pân’ la târâtoare şi pân’ la păsările cerului, toate s’au stins de pe pământ; şi n’a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.
24. Iar apa a tot crescut pe pământ vreme de o sută cincizeci de zile.
Din Proverbele lui Solomon (10, 1-22)
1. Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl, iar fiul nebun îşi întristează mama.
2. Nelegiuiţii nu se vor folosi de averi, dar dreptatea va izbăvi din moarte.
3. Domnul nu va ucide cu foame sufletul celui drept, dar viaţa celor necredincioşi o va surpa.
4. Sărăcia îl umileşte pe om, dar mâinile celor îndemânatici se îmbogăţesc.
5. Fiul şcolit va fi înţelept şi pe cel neşcolit îl va avea slugă.
6. Fiul grijuliu scapă de zăduf, dar fiul nelegiuit se vatămă în spulberul secerişului.
7. Binecuvântarea Domnului e pe capul celui drept, iar gura necredincioşilor acoperită va fi cu plângere timpurie.
8. Pomenirea drepţilor e cu laude, dar numele necredincioşilor se stinge.
9. Cel înţelept la inimă primeşte poruncile, dar cel ce nu-şi păzeşte buzele se’mpiedică şi cade.
10. Cel ce umblă drept, umblă cu încredere, dar cel ce-şi strâmbă căile va fi astfel cunoscut.
11. Cel ce face semne cu ochi viclean, întristare le adună oamenilor, dar cel ce mustră cu îndrăznire e făcător de pace.
12. Izvor de viaţă este în mâna dreptului, dar gura necredincioşilor va fi acoperită de nimicnicie.
13. Ura stârneşte gâlceavă, dar iubirea îi acoperă pe toţi cei ce nu iubesc gâlceava.
14. Cel ce scoate înţelepciune din buze îl bate cu toiag pe cel lipsit de inimă.
15. Înţelepţii îşi tăinuiesc priceperea, dar gura celui nesocotit se apropie de pustiire.
16. Averea celor bogaţi e cetate tare, dar sărăcia e pustiirea necredincioşilor.
17. Faptele celor drepţi sunt făcătoare de viaţă; dar roadele necredincioşilor, de păcate.
18. Învăţătura păzeşte dreptele căi ale vieţii, dar învăţătura lipsită de mustrare se rătăceşte.
19. Buzele drepte acoperă gâlceava, iar cei ce grăiesc ocări sunt tare lipsiţi de minte.
20. Din vorba multă nu vei scăpa de păcat, dar cel ce-şi reţine buzele va fi prevăzător.
21. Argint lămurit este limba dreptului, dar inima necredinciosului se va stinge.
22. Buzele drepţilor ştiu lucruri înalte, dar cei fără minte mor în sărăcie.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Luaţi jugul Meu asupra voastră; şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!” (Matei 11:29)
0 Comments