Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Isaia (6, 1-13)

1. Şi a fost că’n anul în care a murit regele Ozia L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi măreţ; şi casa Lui era plină de slavă.
2. Serafimi şedeau împrejurul Său; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.
3. Şi strigau unul către altul şi ziceau: -„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul, plin e tot pământul de slava Sa!”
4. Şi pragul cel de sus al uşii se sălta de glasul cu care ei strigau, iar casa s’a umplut de fum.
5. Şi am zis: „O, ticălosul de mine, că-mi tremură sufletul; că fiind eu un biet om şi având buze necurate şi locuind eu în mijlocul unui popor cu buze necurate, cu ochii mei L-am văzut pe Domnul Atotţiitorul…”.
6. Şi unul din Serafimi a fost trimis la mine; el avea în mână un cărbune pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic.
7. Şi l-a atins de gura mea şi a zis: „Iată, acesta s’a atins de buzele tale şi-ţi va şterge fărădelegile, iar păcatele tale le va curăţi”.
8. Şi am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite, şi cine va merge la acest popor?”. Iar eu am zis: „Iată, sunt aici, pe mine trimite-mă!”
9. Şi El a zis: „Mergi şi spune-i acestui popor: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea.
10. Că inima acestui popor s’a împietrit, urechile lor greu aud şi ochii lor s’au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec”.
11. Şi eu am zis: „Până când, Doamne?”. Iar El a zis: „Până când cetăţile se vor pustii din lipsa locuitorilor şi casele din lipsă de oameni şi pământul va rămâne pustiu.
12. Iar după aceasta Dumnezeu îi va îndelunga pe oameni şi cei ce au rămas pe pământ se vor înmulţi.
13. Din ei însă va fi din nou o a zecea parte şi ea va fi iarăşi de pradă, ca un molid [în desfrunzire] şi ca ghinda când cade din găoacea ei: sfântă seminţie în trunchiul ei cel drept”.

Din Cartea Facerii (5, 1-24)

1. Aceasta este cartea neamului lui Adam. În ziua când l-a făcut Dumnezeu pe Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut.
2. Bărbat şi femeie i-a făcut; şi i-a binecuvântat şi i-a numit cu numele de „om” în ziua în care i-a făcut.
3. Adam a trăit două sute treizeci de ani şi atunci i s’a născut un fiu după asemănarea sa şi după chipul său şi i-a pus numele Set.
4. Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani; şi i s’au născut fii şi fiice.
5. Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani; şi a murit.
6. Set a trăit două sute cinci ani şi i s’a născut Enos.
7. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit şapte sute şapte ani, şi i s’au născut fii şi fiice.
8. Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; şi a murit.
9. Enos a trăit o sută nouăzeci de ani şi atunci i s’a născut Cainan.
10. După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit şapte sute cincisprezece ani şi i s’au născut fii şi fiice.
11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani; şi a murit.
12. Cainan a trăit o sută şaptezeci de ani şi atunci i s’a născut Maleleil.
13. După naşterea lui Maleleil, Cainan a mai trăit şapte sute patruzeci de ani şi i s’au născut fii şi fiice.
14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani; şi a murit.
15. Maleleil a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani şi atunci i s’a născut Iared.
16. După naşterea lui Iared, Maleleil a mai trăit şapte sute treizeci de ani şi i s’au născut fii şi fiice.
17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a murit.
18. Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de ani şi atunci i s’a născut Enoh.
19. După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi i s’au născut fii şi fiice.
20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost nouă sute şaizeci şi doi de ani; şi a murit.
21. Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani şi atunci i s’a născut Matusalem.
22. Şi după naşterea lui Matusalem a umblat Enoh cu Dumnezeu două sute de ani şi i s’au născut fii şi fiice.
23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
24. Şi a umblat Enoh cu Dumnezeu şi nu s’a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase.

Din Proverbele lui Solomon (6, 3-20)

3. Fă, fiule, ceea ce-ţi poruncesc eu, şi te vei mântui – că de dragul prietenului tău te vei da pe mâna celor răi –, nu te lăsa, stârneşte-l şi pe prietenul pentru care te-ai pus chezaş;
4. să nu dai somn ochilor tăi şi nici genelor tale dormitare,
5. ca să scapi ca o căprioară din cursă şi ca o pasăre din laţ.
6. Mergi la furnică, leneşule! Sârguieşte văzându-i deprinderile şi fii mai înţelept decât ea!
7. Că aceea, fără să lucreze pământul, fără să aibă pe cineva s’o îndemne şi fără să fie sub oarecare stăpân,
8. îşi pregăteşte vara hrană şi belşug de strânsură la vremea secerişului. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi cât de curat îi este lucrul; de ostenelile ei se folosesc, spre sănătate, regii şi oamenii simpli; ea de către toţi e iubită şi lăudată; cu toate că puterile-i sunt slabe, ea stă în frunte prin aceea că a cinstit înţelepciunea.
9. Până când, leneşule, vei sta culcat? şi când te vei scula din somn?
10. Puţin somn, puţină şedere, puţină dormitare, puţin să stai cu mâinile în sân,
11. şi ca un rău călător îţi va veni sărăcia şi ca un bun alergător, lipsa.
12. Dar dacă nu vei fi leneş, atunci ca un izvor îţi va veni secerişul, iar sărăcia ca un rău alergător va fugi de tine.
13. Omul fără minte şi fără lege umblă în căi rele; el face semne cu ochiul, bate din picior şi învaţă ameninţând cu degetul;
14. inimă îndărătnică, el în toată vremea meştereşte răul: unul ca acela gâlceavă stârneşte prin cetate.
15. De aceea, năprasnic îi va veni pieirea, fără de veste va fi tăiat şi sfărâmat de istov.
16. Că el se bucură de tot ceea ce Domnul urăşte şi de aceea va fi sfărâmat, pentru necurăţia sufletului:
17. Ochiul semeţului, limba nedreaptă, mâinile ce varsă sânge nevinovat,
18. inima ce meştereşte gânduri rele, picioarele grabnice în a face răul,
19. mărturia strâmbă care aţâţă minciuna şi scornitorul de certuri între fraţi.
20. Fiule, păzeşte legile tatălui tău şi nu lepăda rânduielile maicii tale;

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

„Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!” (Matei 23:23-24)

Învățătorii de lege și fariseii erau foarte riguroși în privința îndeplinirii anumitor obligații religioase exterioare, neglijând virtuțile pe care aceste obligații trebuiau să le hrănească: dreptatea, mila și credința. Domnul îi critică pentru că au îmbrățișat acest rigorism exterior, care înfățișa o asemenea fidelitate autojustificată față de reguli și prescripții exterioare, scăpând din vedere tocmai rostul lor.

Citind astăzi acest pasaj, mi se amintește să fiu atent la rigorismul pur exterior care se agață de chestiuni secundare, neglijând părțile mai importante, asupra cărora Domnul Însuși insista: dreptatea, mila și credința. Într-adevăr, eu îmbrățișez cu recunoștință anumite forme și practici exterioare ale Tradiției mele. Dar aceste forme și practici exterioare nu împlinesc, în și prin ele însele, chemarea pe care Hristos mi-o adresează. El mă cheamă să mă umplu de Duhul acestor practici, fără Care evlavia mea externă nu are niciun rost. Hristos nu a venit ca să moară pe cruce și să învieze doar pentru a înlocui un set de reguli și prescripții exterioare cu alt set de reguli și prescripții exterioare. El a venit pentru a ne umple de Duhul Său.

De aceea vreau astăzi să caut Duhul Său în rugăciunea făcută din inimă și să cer să fiu umplut de darurile Sale: dreptatea, mila și credința. „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.” (Psalmii 50:11)