Imn de mulțumire după împărtășirea cu Sfintele Taine
Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm slava Ta; că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtășim cu sfintele, dumnezeieștile, nemuritoarele, preacuratele  și de viață făcătoarele Tale Taine. Întărește-ne pe noi întru sfințenia Ta, toată ziua să ne învățăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

aşa grăieşte Domnul:

Din Prorocia lui Isaia (5, 16-25)

16. Dar Domnul Atotţiitorul Se va înălţa întru judecată şi Dumnezeul cel Sfânt Se va slăvi întru dreptate.
17. Şi cei jefuiţi vor paşte ca taurii, iar pe locurile pustii ale celor robiţi vor paşte mieii.
18. Vai celor ce-şi trag după ei păcatele ca la capătul unei funii lungi şi fărădelegile ca la capătul unei curele de jug,
19. lor, celor ce zic: „Ce are de făcut să facă repede, ca să vedem, iar sfatul Sfântului lui Israel să vină, ca să-l cunoaştem!”…
20. Vai celor ce numesc răul bine şi binele, rău, celor ce fac întunericul lumină şi lumina, întuneric, celor ce fac amarul dulce şi dulcele, amar!
21. Vai celor ce’n ochii lor sunt înţelepţi şi doar în mintea lor cunoscători!
22. Vai celor puternici ai voştri care beau vin şi celor tari care amestecă băuturi tari,
23. celor ce pentru mită îi dau dreptate nedreptului şi sugrumă dreptatea celui drept!
24. De aceea: Precum arde trestia’n pară de foc şi’n flacără se mistuie, aşa va fi rădăcina lor: ca ţărâna, şi floarea lor ca pulberea se va înălţa; că n’au ţinut legea Domnului Atotţiitorului, ci cuvântul Sfântului lui Israel l-au întărâtat.
25. De aceea cu aprindere S’a mâniat Domnul Sabaot împotriva poporului Său şi mâna Şi-a întins-o asupră-le şi i-a lovit; şi munţii s’au înfrigurat şi stârvurile lor s’au făcut ca gunoiul în mijlocul drumului; cu toate acestea, mânia Lui nu s’a abătut, ci mâna Sa e încă asupră-le.

Din Cartea Facerii (4, 16-26)

16. Şi s’a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.
17. Şi Cain a cunoscut-o pe femeia sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Enoh; şi a zidit o cetate şi a numit cetatea după numele fiului său, Enoh.
18. Iar lui Enoh i s’a născut Irad; lui Irad i s’a născut Maleleil; lui Maleleil i s’a născut Matusal, iar lui Matusal i s’a născut Lameh.
19. Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela.
20. Ada l-a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme.
21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din fluier şi din ţiteră.
22. Cât despre Sela, ea l-a născut pe Tubal-Cain, care a fost părintele celor ce lucrează arama şi fierul. Iar sora lui Tubal-Cain era Noema.
23. Lameh le-a zis femeilor sale: „Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu; femei ale lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea.
24. Dacă pentru Cain fi-va răzbunarea de şapte ori, pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte”.
25. Adam a cunoscut-o iarăşi pe Eva, femeia sa; şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: „Datu-mi-a Dumnezeu un alt vlăstar în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.
26. Lui Set, de asemenea, i s’a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. De atunci au început oamenii să cheme numele Domnului Dumnezeu.

Din Proverbele lui Solomon (5, 15-23; 6, 1-3)

15. Fiule, bea apă din propriile tale vase şi din izvorul propriilor tale fântâni.
16. Din izvorul tău să ţi se reverse apele şi pe uliţele tale apele tale să umble;
17. să-ţi fie ele doar singur ţie avere şi nici un străin să nu-ţi fie părtaş.
18. Al tău să fie izvorul apei tale şi cu femeia tinereţilor tale să te veseleşti,
19. cu ea, căprioară iubitoare, cerboaică plină de haruri, cu ea să-ţi petreci şi a ta să fie ea socotită şi cu tine să fie în toată vremea; pentru că de iubirea ei înconjurându-te, aşa te vei înmulţi.
20. Nu-ţi pierde vremea cu cea străină, nici nu te lăsa cuprins de braţe pe care nu le cunoşti;
21. căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu, Cel ce ţine seamă de toate urmele lui.
22. Fărădelegile sunt cele ce-l vânează pe om şi fiecare se leagă cu lanţurile păcatelor sale;
23. unul ca acesta moare cu cei neşcoliţi şi de mulţimea bunurilor lui s’a lepădat şi din pricina nebuniei a pierit.
1. Fiule, de te vei pune chezaş pentru prietenul tău, cu vrăjmaşul tău ai bătut palma;
2. căci buzele omului sunt cursă tare împotrivă-i şi’n ea se prinde cu vorbele propriei sale guri.
3. Fă, fiule, ceea ce-ţi poruncesc eu, şi te vei mântui – că de dragul prietenului tău te vei da pe mâna celor răi –, nu te lăsa, stârneşte-l şi pe prietenul pentru care te-ai pus chezaş;

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

După primirea Sfintei Împărtășanii sunt chemat să meditez la dreptatea lui Dumnezeu toată ziua. Dreptatea lui Hristos este izvorul dreptății noastre; El este izvorul simțământului nostru de bine sau de rău și al oricărei vrednicii pe care o avem. Când ne împărtășim cu El, în harul Lui, cu Tainele Lui, ne împărtășim și de dreptatea Sa dumnezeiască și o ducem cu noi în lumea noastră.

Ce este dreptatea lui Hristos? Este dreptatea care îi îndreptățește pe păcătoșii dispuși să fie învățați, adică pe păcătoșii dispuși să-și schimbe mintea, ascultând de îndrumarea Lui iubitoare. Adică, pe păcătoșii dispuși să renunțe la autoîndreptățire și autojustificare și să accepte dreptatea Lui ca dar. Inevitabil, eu încetez să mă mai autoîndreptățesc atunci când îmi aduc aminte de acest adevăr simplu, că Dumnezeu este singurul izvor al dreptății și al sfințeniei.

Astăzi meditez cu mulțumire la acest adevăr simplu și Îi mulțumesc că mi-a adresat și mie chemarea Sa: „Eu n’am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă.” (Luca 5:32)