Voi căuta, așadar, să povățuiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, dragostea voastră spre livada noastră cea obișnuită și spre oceanul dumnezeieștilor Scripturi. Dar treziți-vă și privegheați! Aici nu este ca pe o corabie! Acolo, chiar de dorm toți călătorii și de priveghează numai căpitanul corăbiei, nu-i nicio primejdie! Privegherea aceluia și măiestria lui sunt îndestulătoare pentru vas. Aici însă, de-aș priveghea eu, cel ce vă vorbesc de mii de ori, dar dacă voi, care mă ascultați, nu privegheați la fel, cuvântul meu se va îneca, pentru că nu găsește minte care să-l primească. De aceea, trebuie să fiți atenți și să privegheați. Căci noi călătorim pe valurile acestei vieți pentru niște câștiguri mai mari. Nu călătorim să câștigăm aur, argint și bogății pieritoare, ci să câștigăm viața veșnică și vistieriile cerești. Mai multe căi avem noi aici decât căile de pe mare și de pe uscat! Iar dacă nu știi să străbați bine aceste căi, amarnic te îneci! Așadar, voi toți, cei ce călătoriți cu mine, nu fiți fără grijă, cum sunt căpitanii de corăbii. Aceștia, când dorm toți ceilalți călători, stau la cârma corabiei și nu se uită numai la căile cele de pe apă, ci cârmuiesc bine corabia, uitându-se, de la o atâta depărtare, la cer, căci mersul stelelor îi călăuzește ca și cum i-ar duce de mână și niciun alt om n-ar putea cârmui corabia pe ocean ziua în amiaza mare atât de fără frică cum o cârmuiesc aceia, cu toată liniștea, în miez de noapte, când marea este mai înfricoșătoare, iar ei, cu ochii în patru și netulburați, își vădesc măiestria lor și nu se uită numai la căile cele strâmte de pe ape, nici numai la drumul stelelor, ci și la bătăile vânturilor, și atât de mare este priceperea bărbaților acelora că, adeseori, când se pornește o suflare de vânt atât de puternică, încât ar putea să răstoarne corabia, ei, prin manevrări dese ale pânzelor, îndepărtează cu dibăcie toată primejdia și, înfruntând cu măiestria lor loviturile puternice ale vânturilor, smulg corabia din bătaia valurilor. Dacă aceia care călătoresc pe mare pentru treburi și câștiguri lumești au sufletul atât de atent pururea, cu atât mai mult noi trebuie să fim așa! Căci mai mare este primejdia pentru cei trândavi și mai mare este liniștea pentru cei ce priveghează. Corabia noastră nu-i făcută din scânduri, ci-i încheiată din dumnezieștile Scripturi; n-o călăuzesc de sus stelele, ci Soarele dreptății ne cârmuiește corabia aceasta; stăm la cârma ei, dar nu așteptăm suflări de zefir, ci blânda adiere a Duhului.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt împotriva anomeilor. Către iudei, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)

Despre citirea Sfintei Scripturi (28)