aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (4, 2-6; 7, 1-25)
2. Şi’n ziua aceea va străluci Dumnezeu cu slavă în sfat pe pământ, ca să înalţe şi să umple de slavă rămăşiţa lui Israel.
3. Şi va fi că rămăşiţa rămasă în Sion şi rămăşiţa rămasă în Ierusalim chema-se-vor sfinţi, toţi cei scrişi pentru viaţă în Ierusalim.
4. Că Domnul va spăla spurcăciunea fiilor şi a fiicelor Sionului şi va curăţi sângele din mijlocul lor cu duhul judecăţii şi cu duhul arderii.
5. Şi va veni; şi fiece loc al muntelui Sion şi toate împrejurimile lui vor fi umbrite ziua de un nor, iar noaptea vor fi ca un fum şi ca o lumină de foc înflăcărat; deasupra tuturor, slava va fi acoperământ
6. şi frunzar care’n timpul zilei să ţină umbră împotriva căldurii, adăpost să fie şi ascunziş împotriva furtunii şi ploii.
1. Şi a fost că’n zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s’a ridicat Raţon, regele Aramului, ca împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, să lovească Ierusalimul, dar n’au izbutit să-l biruie.
2. Şi’n casa lui David s’a adus o veste care spunea: „Aram a ţinut un sfat de taină cu Efraim…”. Atunci sufletul i s’a uluit – şi sufletul poporului său – aşa cum un copac în pădure se clatină de vânt.
3. Şi a zis Domnul către Isaia: „Ieşi în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău Iaşub, cel ce a rămas, la iezerul din drumul de sus al ţarinii nălbitorului.
4. Şi să-i zici: – Ai grijă să nu vorbeşti şi nu te teme, nici să-ţi tremure inima din pricina acestor doi tăciuni care fumegă; fiindcă atunci când îmi va trece mânia cea iute, Eu iarăşi voi vindeca.
5. Cât despre fiul lui Aram şi fiul lui Remalia, de vreme ce ei s’au sfătuit în rău, zicând:
6. – Ne vom ridica împotriva Iudeii şi, după ce vom vorbi cu ei, îi vom întoarce de partea noastră, iar peste ea îl vom pune rege pe fiul lui Tabeel…,
7. aşa zice Domnul Atotţiitorul: – Sfatul acesta nu va dura, şi nici măcar va fi;
8. ci capul lui Aram e Damascul şi capul Damascului e Reţin; încă şaizeci şi cinci de ani, şi regatul lui Efraim va înceta să mai fie popor.
9. Iar capul lui Efraim e Somoron şi capul lui Somoron e fiul lui Remalia; dar dacă nu credeţi, nici că veţi fi în stare să înţelegeţi”.
10. Şi Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zicând:
11. „Cere pentru tine un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adânc sau în înălţime!”
12. Şi a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici îl voi ispiti pe Domnul!”
13. Iar el [Isaia] a zis: „Ascultă acum, tu, casa lui David: Nu vă ajunge că staţi de capul oamenilor? Staţi acum şi de capul lui Dumnezeu?
14. Pentru aceasta, Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va purta în pântece şi va naşte fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel.
15. Unt şi miere va mânca, înainte de a şti: fie să osebească răul, fie să aleagă binele.
16. Că mai înainte de a cunoaşte Pruncul binele sau răul, El dă răul la o parte şi alege binele, iar pământul din pricina căruia cei doi regi îţi insuflă teamă va fi părăsit.
17. Ci va aduce Dumnezeu peste tine şi peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum niciodată n’au mai venit din ziua în care Efraim s’a’ndepărtat de Iuda – regele Asirienilor”.
18. Şi va fi că’n ziua aceea Domnul va şuiera spre muştele care stăpânesc o parte a râului Egiptului şi spre albina ce se află în ţara Asirienilor.
19. Şi toate vor năvăli şi se vor aşeza în văile ţării şi’n vizuinile stâncilor şi’n peşteri şi’n tot ce e surpătură şi scorbură.
20. Şi’n ziua aceea Domnul va rade – cu briciul închiriat în părţile de dincolo de râul regelui Asirienilor – capul şi perii picioarelor, ba încă şi barba o va lua.
21. Şi va fi că’n ziua aceea va creşte omul o junincă şi două oi;
22. şi va fi că din belşugul lor de lapte, tot cel rămas pe pământ se va hrăni cu unt şi miere.
23. Şi va fi că’n ziua aceea tot locul unde vor fi o mie de viţe [preţuind] o mie de sicli de argint va deveni ţelină şi spini.
24. Acolo se va intra cu arcul şi săgeata, căci ţelină şi spini va fi tot pământul.
25. Şi fiece munte va fi cu deadinsul arat, şi frică acolo nu va veni; că din ţelină şi din spini va fi păşune pentru turme şi loc pentru pasul boului.
Din Cartea Facerii (3, 21-24;4, 1-7)
21. Şi Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam şi femeii sale îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată, Adam a devenit ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum, ca nu cumva să-şi întindă el mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci…”,
23. Domnul Dumnezeu l-a scos din raiul Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24. Şi l-a izgonit pe Adam şi l-a aşezat în faţa raiului Edenului; şi heruvimi a pus, şi sabia de pară rotitoare să păzească drumul către pomul vieţii.
1. Iar Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Cain şi a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu”.
2. Şi l-a mai născut pe fratele său, Abel. Abel era păstor de oi, iar Cain, lucrător de pământ.
3. Şi a fost că, după un timp, Cain a adus din roadele pământului jertfă lui Dumnezeu.
4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi Domnul a căutat spre Abel şi spre darurile lui,
5. dar spre Cain şi spre darurile lui n’a căutat. Şi s’a umplut Cain de mânie şi faţa-i era posomorâtă.
6. Şi Domnul Dumnezeu ia zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce-ţi este faţa posomorâtă?
7. Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la uşă: pe tine te pofteşte, dar tu cată să’i fii stăpân!”
Din Proverbele lui Solomon (3, 34-35; 4, 1-29)
34. Domnul le stă’mpotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.
35. Cei înţelepţi vor moşteni mărire, iar cei necredincioşi îşi vor stârni ocară.
1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui părinte şi siliţi-vă să cunoaşteţi cugetarea;
2. că bun dar vă dăruiesc eu vouă, legea mea să n’o lăsaţi deoparte.
3. Că şi eu i-am fost tatălui meu fiu ascultător şi drag am fost în faţa mamei mele,
4. celor ce mă învăţau, zicând: „Lipească-se cuvintele noastre de inima ta,
5. păzeşte poruncile, nu le da uitării, nici nu trece cu vederea graiul gurii mele, nici nu-l părăsi, ţine-ţi-l în faţă.
6. Câştigă-ţi înţelepciune, câştigă-ţi cunoaştere; n’o părăsi, şi ea se va ţine de tine; iubeşte-o, şi ea te va păzi.
7. Începutul înţelepciunii este a-ţi câştiga înţelepciunea, şi’n tot câştigul tău câştigă cunoaştere:
8. primeşte-o, cuprinde-o, şi ea te va înălţa; cinsteşte-o, pentru ca şi ea să te cuprindă,
9. pentru ca să-i dea capului tău cunună de daruri şi cunună de mângâieri să te acopere”.
10. Ascultă, fiule, şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi pentru ca multe să devină şi căile vieţii tale.
11. Că eu te învăţ căile înţelepciunii şi pe drepte cărări te călăuzesc:
12. dacă mergi, paşii tăi nu se vor poticni, dacă alergi, nu vei osteni.
13. Ţine-te de învăţătura mea, n’o părăsi, ci păstrează-ţi-o pentru viaţa ta.
14. În căile necredincioşilor nu merge, nici să râvneşti căile nelegiuiţilor;
15. în oricare loc li se adună tabăra, nu te duce acolo, fugi, îndepărtează-te;
16. că ei nu adorm dacă nu fac rău, le fuge somnul şi nu pot adormi;
17. că ei cu bucatele necurăţiei se hrănesc şi cu vinul fărădelegii se îmbată.
18. Căile drepţilor întocmai ca lumina luminează, merg înainte şi lumină răspândesc până’n plinul zilei.
19. Căile necredincioşilor însă sunt întunecate, ei nici nu ştiu cum se împiedică.
20. Fiule, ia aminte la graiurile mele, de cuvintele mele alătură-ţi auzul;
21. păzeşte-le în inima ta pentru ca izvoarele tale să nu scadă.
22. Că ele viaţă sunt tuturor celor ce le află şi vindecare fiecărui trup.
23. Cu veghere’ntreagă păzeşte-ţi inima, căci din aceasta pornesc ţâşnirile vieţii.
24. Îndepărtează de la tine grăirea întortocheată, iar buzele nedrepte împinge-le departe.
25. Ochii tăi drept să caute, iar genele tale drept să clipească.
26. Umblete drepte fă-le picioarelor tale, căile tale îndreaptă-le.
27. Să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga, ci doar de la calea cea rea abate-ţi piciorul.
28. Căci căile cele de-a dreapta le ştie Domnul, iar cele de-a stânga sunt piezişe.
29. Că El drepte va face umbletele tale, iar călătoriile tale în pace le va călăuzi.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
„Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într’un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă. Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. Şi după ce s’au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s’au odihnit, după lege.” (Luca 23:50-56)
În această zi vreau să reflectez puțin la acea Sfântă și Mare Sâmbătă când Domnul nostru era în mormânt. Trupul Său se odihnea, în timp ce sufletul Său era activ. Aici Domnul Sâmbetei este deja învingător, coborând în iadul nostru ca biruitor al morții și al stăpânirii ei, care acum se destramă. În timp ce trupul Său se află îngropat în pământ, Domnul este ocupat, lucrând la noua Sa creație. Așa cum l-a creat pe Adam din țărâna pământului, așa trebuie să-L ridice pe noul Adam, pe Sine Însuși, din locul Său de înmormântare din pământ, suflând viață nouă în noi prin trupul Său înviat.
În acest timp, oamenii „se odihneau” deasupra, în lumea văzută, potrivit poruncii Legii. Ei s-au odihnit în tăcerea acelei Sfinte și Mari zi de Sâmbătă, neștiind de activitatea tăcută, dar puternică a Domnului. Astăzi vreau să reflectez la tăcerea lui Dumnezeu, care adesea are mult mai multe de oferit decât mă pot aștepta.
0 Comments